Coronascepticii
Crezi în periculozitatea sfântului Virus? Nu știu ce să zic… Dar în sfânta pandemie locțiitoare de viață? NU. -dispari atunci din societate, păgânule!
Să fie oare cumva asta noua religie? Închinarea la o realitate absolută a maselor, față de care toți și toate trebuie să se supună, doar pentru a le arăta oamenilor pe care și așa nu au prea dat doi bani, că le pasă?
- De-a lungul secolelor, scepticismul a fost întodeauna privit… cu scepticism dar și neliniște de către mulți.
„Scepticismul nu este o poziţie; este un proces”. dr. Michael Shermer (specialist în istoria științei și fondator al The Skeptics Society.)
Scepticismul (din grec. skeptios, căutător) este într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate, spre deosebire de dogmatism, unde adevărurile sunt absolute, infailibile.
Încă din antichitate, marii filosofi (de fapt cel mai probabil singurii adevărați ai lumii) știau faptul că până și experții se contrazic între ei, prin urmare omul de rând nu poate oferi credibilitate vreunuia. Pe de altă parte, ataraxia, împlinirea spirituală (desăvârșirea) este prezentată de vechii sceptici ca fiind posibilă numai prin îndoială, mai exact prin abținerea de la afirmații de crez, fie negative sau pozitive cu privire la orice altceva. Prin aceasta, scepticismul salva omul de la erorile posibile cauzate de credințe- adesea unele paradoxale, imposibil de dovedit prin argumente sau demonstrabile.
Și ce mai este scepticismul? Este un proces prin care gândirea nu caută concluzii justificate, prin urmare ea este într-un proces continuu de căutare a dovezilor.
”Scepticismul este începutul credinţei.” – Oscar Wilde-
Acum în presă au început să circule dinamic știri și titluri fantastice precum ”Coronascepticii- o nouă rasă”, sau ”coronascepticii- tot mai mulți în România, oferind fiecare date care mai de care mai pompoase și generalizate despre cât de mulți și proști sunt coronascepticii. Mai bine ar fi zis ”pandemiscepticii”- că în fond despre asta era vorba, dar mai greșesc și ei, ce să faci. Așadar, mă voi referi la coronasceptici ca mai degrabă la o denumire greșită pentru pandesceptici.
Dar de ce nu este binevenit scepticismul în era ingineriilor sociale și a afirmațiilor absolute din toate canalele de comunicare în masă? Într-o lume socială digitalizată până la străfunduri și înapoi, unde audiența este câmpul de luptă al ideilor, informațiilor, dezinformărilor și a manipulării sau a fabricării consimțământului de mase -mai exact, a fi sceptic înseamnă A NU PUTEA FI TARGETAT, ca parte din vreo audiență.
Așa că omul sceptic are două inconveniente mari:
1. ideile și tehnicile de manipulare pe care s-au cheltuit bani nu funcționează cu el
2. În cazul în care funcționează și scopul e doar cosmetizat, dubios, scepticul cel mai probabil va mai cerceta.
3. neavând credințe și nevoie de validare permanentă a lor- nu va simți nevoia să îi agreseze pe cei din jur cu ideile- adică nu își poate găsi acoliți (așa cum există propagarea organică a minicunii)
Este util un asemenea om, ca liant social? Poate fi un asemenea om manipulat, indus în eroare, i se pot inocula crezuri și percepții false, sau reprezentări eronate și deformări asupra realității? NU, sau cel puțin nu în măsura în care unui om cu mintea deschisă gata să înghită tot ce vede și aude la TV- i se poate da.
Iată cele 9 trăsături ale unui om sceptic și de ce este el un om valoros pentru societate?
1.nu poate fi manipulat de către un grup sau altul- pentru că nu și-a însușit credințele nimănui (altora)
2.nu i se pot aplica neadevărurile acelui grup
3. nu poate fi presat cu gândirea de turmă, așa încât să îi scadă randamentul individual
4. Lasă posibilitate mai mare adevărului decât credințelor populare de nestăvilit.
5. Știe că simțurile pot să înșele și că experții se contrazic între ei, prin urmare Nu poți obține Adevărul adevărat.
6. Se bazează mai mult pe ceea ce e important pentru sine, în lumea sa, adică obține o formă de minimalism închegat.
7. nu pierde timpul cu detalii asupra cărora nu are dovezi, nu pierde energie prețioasă certându-se cu alții pentru credințele sale. Pentru că poți fi sceptici într-o privință, și cu credințe în alte privințe.
8. Este foarte greu dacă nu imposibil să demonstrezi ceva, fiindcă intri în regressum ad infinitum (regres la infinit)- conceptul din scepticism care spune că este aproape imposibil să demonstrezi ceva fără să nu motivezi cauze și efect.
9. Poți să-ți temperezi emoțiile foarte bine, chiar dacă înclini într-o direcție sau alta, pentru că știi că nu ai suficiente dovezi nici pentru ceva nici pentru altceva care ți se propune.
10. Nimeni nu-ți poate folosi credințele pentru a te manipula la VOT.
11. Poți ajunge la o liniște sufletească mai mare, pentru că te abții de la afirmații pozitive sau negative, atingând un soi de echilibru într-o lume duală în care forțe contrare permanent se ”bat”.
12. nu poți greși.
Într-o lume îmbâcsită de informație și metainformație, alambicată și suprasaturată, murdărită până la refuz de perfidul, manipularea și viclenia lumilor care se doresc mai presus, omul care ȘTIE CĂ NU ȘTIE NIMIC, sau în orice caz, cel care se îndoiește sau pur și simplu NU este interesat de ceea ce se petrece în comunitate (asta considerând că și el e parte din ea- chiar dacă nu se simte astfel) – are toate șansele să devină omul de tip vechi. Dar să vedem care sunt trăsăturile prostului, în lumea nouă. Am găsit și răsfoit câteva, comune:
- Ignoranță. Prostul nu își pune întrebări, digeră totul de-a gata.
- Știe el mai bine politică, dar dacă îi dai proba de filosofie politică de la BAC 2020, nu ia nici 4 puncte.
- Își reconfirmă și validează singur mereu certitudinile- mereu aceleași. Le urlă tare.
- Își ia informația sintetizată din lideri de opinie cu care se identifică: își validează micuța bulă prin like și comment la alți ”proști” dar de un rang mai mare, boemi, validați de știință, ajunși în mari funcții.
- Are emoții și o acreală și frustrare pure. În fond, își înalță argumentele- crede el- prin aceste izbucniri de agresivitate și trufie maxime.
- Nu are TV în casă, el spune că TV-ul manipulează. Stă cu orele pe feisbuc băgându-și în schimb doctrine-n cap.
- Nu a citit niciun studiu de specialitate în viața lui. Nu poate trece de Abstract.
- Nu știe să facă diferența între obediență socială- conformism și normă
- Ar pica BACU dacă l-ar da acum, cu aproximativ nota 5, mediu.
- se întreabă de ce un actor își dă cu părerea despre politică, dar îi sheruiește pe actorii proști care urlau și disperau că nu știau care era întrebarea la Referendumul din 2018, oferind direcții clare societății civile.
- Nu îți poate da niciun motiv concret pentru care credința lui este cea bună, și nu a ta. De fapt te jignește în dezbatere sau își arată frica pe primul plan. Nu știe nici la 40 de ani că Frica este o emoție, nu un argument.
Acum că am descrie jumătate și mai bine din civilii din facebook, cred că lucrurile stau destul de prost în România, la capitolul luciditate.
Și acum că se creează contextul și terenul propice pentru fraze ca ”nu ești medic, deci nu poți avea păreri în medicină și nici măcar drept asupra propiului corp ”
sau
”nu ești avocat, deci nu poți înțelege o lege”
sau
”nu ești om politic, prin urmare nu ai voie să-ți dai cu părerea despre măsurile luate de Guvern”
sau
”ești un actor- mimezi și te prefaci bine- nimeni nu te crede”
sau
”De când un actor își dă cu părerea în treburile politice ale țării?”
luați în considerare următorul MEMENTO:
ȘI DREPTUL DE VOT ESTE TOT UN SOI DE PĂRERE.
Prin urmare, închinarea la o nouă realitate are la bază dogmatismul criticat tocmai de atei, în lupta lor cu religia: spălarea pe creier, repetarea obsesivă a unor afirmații până când ele devin adevăruri sociale absolute, închinarea la idoli -la ”preoții” sistemului sau dictatorii medicali, și desigur, nu în ultimul rând, avem de-a face acum și cu aplauzele mulțimilor când vreun ”eretic” moare de virus sau este internat fără voia lui- în cazul acesta fiind vorba de către credincioșii absoluți- care recurg la metoda marginalizării cumplite a celor care ”nu cred”. Astfel, marginalizarea ”necredincioșilor” are loc fix pe același prinicpiu al fanatismului -dogmatic-, o față neagră a creștinismului sau a religiei în general- despre care probabil știți, sau probabil nu știți. Pedeapsa capitală astfel provine de la dictator- transferată pe principiul acolitului- în gura lumii în acest caz- reprezentarea pământească a ”Stăpânului absolut” . Sentimentul apăsător și senzația care te încearcă- de inadecvare ar putea fi chiar și forme acute de discriminare, prin negarea propriului drept la conștiință- fie ea medicală sau de orice altă factură (excepție cele ce țin de progresism- sper că e clar). Persecuția acestei categorii de necredincioși sau sceptici este urmarea clară în societate a acestor norme.
Dacă pe vremea URSS-ului se duceau adevărate campanii antireligioase sau împotriva tuturor credințelor, prin distrugerea bisericilor sau transformarea lor în cluburi sau depozite, interzicându-se orice fel de material religios, astăzi se duc campanii de distrugere fix a necredinței- a scepticismului, prin aceeași tehnică perfidă de eliminare a influenței NECREDINCIOSULUI sau a pandemiscepticului din societate. Nici nu e de mirare că de dragul de a avea o imagine îmbunată social, mulți oameni susțin public că ei cred orbește în coronavirus, dar când ajung acasă își dau seama că ceva nu e în regulă, dar dacă ar spune și ei ceea ce cred cu adevărat, ar fi marginalizați și persecutați. Sigur că azi nu fuge nimeni cu bâtele după ”necredincioși pe stradă”, dar e destul de nasol să-ți iei înjurături și blesteme în online, și apoi să te trezești cu migrene și coșmaruri, neînțelegând DE CE. Ca și în stalinism, dacă nu erai ateu nu obțineai simpatia grupărilor din care doreai ambițios să faci parte. Azi îi spunem popular pupincurism, sau tradițional: lepădarea de credință pentru a îmbrățișa ”duhul lumii”, faima, slava deșartă și aprobarea plebei pardon- mulțimii.
Regimul s-a schimbat, tiranii-s aceiași !
Dar… Scepticii mereu câștigă !
Scepticul îndrăznește, caută și cercetează, nu se lasă potolit de autorități și statistici, în timp ce fanaticul este sclav prin definiție, este anti-soldatul oricăror forme de îndoctrinare și îndobitocire de mase, lovind cu trufie și prostie în oricare este mai ”prejos” decât el. Așa cum făceau, (sau mai fac?) martorii lui Iehova, mormonii, baptiștii și în general ”religiile” astea cu marketing de tip MLM.
Ironia sorții? ce întorsătură de situație: ateul, încercând să te atragă de partea credinței sale în totalitarismul medical, în adevărul ”științific” prefabricat, ca fiind unica religie valabilă social în baza căreia construiesc o soțietate, servindu-ți același discurs ”fierbinte” și înspăimântător pe care îl folosesc martorii lui iehova, baptiștii sau alte religii când își racolează clienții.
Cioc, cioc, primiți cu sfântul covid19 ucigător de aproapele?? Dacă nu crezi în el, va veni peste tine și te va îmbolnăvi! (îmi zise recent o prietenă)
NU!
___________
Acest articol este protejat de către dispoziţiile legale incidente și este interzisă copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a acestuia. Articolele publicate pe www.trasaturidinfront.ro pot fi preluate doar în limita a maxim 500 de caractere, fără a depăşi jumătate din totalul de caractere, şi cu citarea obligatorie a sursei, cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea articolelor publicate aici, vă rog să mă contactati.
