Alfred Bulai și familiile din România. Comunismul în abuzurile părintești și amenințările cu ”las că vezi tu cine sunt eu” la tații din România

România ”nașilor” și a abuzatorilor,  românia care nu știe ce să facă cu acești ”oameni”

De la Alfrezi Bulai care abuzează și agresează sexual fete și femei care sunt la universitate, doamne care își văd de treaba lor și încearcă  să fie ele doamne și să fie bune cu toate că acești abuzatori nu știu ce e aia o femeie încă de dinainte de a fi puși în situația de a fi văzuți ca și abuzatori (pentru asta cineva trebuie să facă o plângere lucru care de multe ori nu se întâmplă in cauza problemelor ce țin de ”uite cine sunt eu).

Acest ”uite cine sunt eu ” este cel mai important lucru despre care nu se spun atâtea lucruri câte ar trebui. De la funcții la ”cine sunt eu ca medic, părinte, abuzator, om care ține la fete, om care știe cine este el numai alții nu știu, sau om care știe cine este el și vrea să arate și celorlalți, încercând ce poate pentru a-și arăta nefericirea și arătând că ”el este cineva”, pentru că ar fi avut ceva important sau a realizat lucruri cu care trebuie să fim și noi la rândul nostru ”merituoși”, pentru a vedea și alții că trebuie să avem grijă cu acești oameni.

Să nu ajungem ca ei. Doamne ferește.

 

Acești oameni sunt cunoscuți în lume pentru problemele pe care le fac oamenilor care au anumite probleme. Acești oameni încearcă prin multe lucruri pe care le fac să ajute oamenii să își facă o profesie, care în alte condiții ar fi fost o profesie și nu o ”să fac și eu ceva să am bani”, pentru că cineva le-a zis odată ”măi angajează-te și tu acolo că se plătește bine”.

De la o persoană care nu își face meseria, la oameni care au funcții și oameni care sunt puși pentru a-i ajuta pe mai mulți oameni, pentru care trebuie să fie oameni și nu să fie ”cercetători”, cum sunt cei care te întreabă de multe ori ce faci și cât câștigi ca să știe ce nivel de respect să îți acorde și la ce categorie să te pună. Ca și client, ca și om, ca și solicitant al unor servicii chiar și în ce privește instituțiile, care nu au nicio obligație în acest sens. 

Acest lucru l-am întâlnit și în spitalele de psihiatrie, un loc în care oamenii merg pentu că cineva  a spus un lucru despre acești oameni, sau că cineva a dorit ca un om, neavând pentru ce să facă pușcărie, este dorit să fie închis, catalogat un om ”fără drepturi și privat de libertate, cu toate că pentru acest lucru este necesară săvârșirea unei infracțiuni sau a unei probleme,  și nu doar ”cineva a zis”, un lucru pe care cei mai mulți oameni cu funcții îl fac în ziua de azi.

un astfel de caz este cel al unei familii din Baia Mare, care crezând că pot obține mai mulți bani de la fiica lor, pe care nu au văzut-o niciodată în ultimii ani, aceștia fiind plecați în străinătate și muncind pentru a-și cumpăra casă și mașină și ce mai fac oamenii când au nevoie de bani (sau când nu le ajunge, am spune) , au susținut în fața unor oameni că fiica lor este ”nebună” și au solicitat internarea, după o problemă pe care oricine o are (probleme de ordin ”fă ce-ți spun eu că de aia te-am făcut ca să faci ce spun eu nu ce vrei tu”), cu preponderență problemă întâlnită la familiile ”cu bani”, unde părinții cred că orice lucru îl face copilul ”împotriva lor” este o problemă pentru ei, și înseamnă un ”atac la persoană”, și care îi pune pe aceștia în situația de a nu mai fi ei bine ca și părinți, cum sunt cazurile de tineri care nu au dorit să se angajeze și și-au făcut firme, pentru a fi mai liberi.

Mulți părinți nu știu ce înseamnă libertatea pentru copilul lor.

Mulți părinți nu știu ce înseamnă libertatea pnetru copilul lor pentru că ei nu au avut-o niciodată. Într-un regim comunist, fără bani și fără să știe că poți să trăiești liber și să fii fericit sau să ai ”cât îți trebuie” și fără să tragi ca sclavul câteva ore pentru a fi plătit ”cu minimul pe economie” de un patron, ale cărui probleme emoționale la rândul lor se reflectă în calitatea muncii și în calitatea muncii pe care o face ca și antreprenor, dar și nelăsându-și munca să fie făcută de oameni buni, deoarece nu își permite sau nu știe cum să îi plătească pe aceștia mai bine.  

Asemenea lucruri le întâlnim la cele mai multe familii, în situația acesta fiind vorba de o familie din Baia Mare, care văzând că fiica lor face lucrurile pe care ea dorește să le facă și nu ce vor ei, au apelat la o întreagă problemă cu instituțiile, încercând să susțină despre ea că este ”nebună” sau că trebuie internată la psihiatrie, pentru că ea nu a mai dorit să facă ce doreau părinții ei. Printre dorințele lor, ”fă ce spun eu, du-te angajează-te unde spun eu” îmbracă-te cum spun eu, fă ce spun eu, fă ce îți spun eu și maică-ta că dacă nu te omor” și ”fă ce vreau eu ca să fii la fel de săracă cum sunt eu și alte lucruri de acest fel pe care părinții când nu mai știu ce să facă, și nu au o viață a lor, încearcă să le pună copiilor, pentru a încerca să scape de ”eșec”.

Eșecul lor.

Nu spune nimeni că ai eșuat ca părinte, ai eșuat ca om.

Când spui copilului tău că tu l-ai făcut și tu ai drepturi de viață și de moarte asupra lui dar și îl ameninți cu privarea de libertate și cu privarea de drepturi, îl anunți că îl ”dezmoștenești” dacă nu te vrea lângă el sau nu vrea să aibe  nimic cu tine și nu vrea de la tine niciun sfat, tu fiind cel mai bun exemplu de ”om eșuat” care nu a făcut în viață nimic, dar și om cu probleme de multe ori emoționale sau probleme pe care orice familie și le știe, nu poți să fii om în care un copil sau un tânăr, chiar și după o anumită vârstă, să aibe încredere.

Multe persoane susțin că se simt hărțuite de un astfel de comportament al părinților care au semne de abuzatori și persoane cu probleme de comportament dar și probleme psihice, pe care din dorința de a fi oameni ”buni” și ”ei sunt cei mai buni”, le spun copiilor dar și oamenilor legii, sau altor persoane, pentru a încerca să spună că ei sunt ”buni ”și tu ca și copil ești un eșec, dar nu datorită lor.

E un eșec să fii o persoană de succes și părinții tăi să nu știe?

E un eșec să nu dorești să lucrezi la oameni care nu te plătesc bine?

E un eșec să lucrezi pentru lucrurile care îți plac ție?

E un eșec să fii un om fericit, și nu ”o problemă a părinților tăi” care încearcă să te facă să fii la fel de eșuat, sărac și cu probleme ca ei?

E un eșec să vrei mai mult de la tine?

E un eșec să nu dorești să fii ”emoțional cu probleme” și să faci lucruri bune și pentru alții, chiar și gratuite, fără ca acești oameni să simtă că tu lucrezi și pentru tine?

E un eșec să nu ceri bani pe munca ta și să spui ”Doamne, mulțumesc chiar și așa?”
E un eșec să vrei să nu fii ca părinții tăi și cu toate că încerci respectul față de ei, cumva nu îți iese, deoarece ei sunt atât de problematici emoțional încât au încercat să scape de tine , să te pună să plătești pentru lucrurile pe care le fac ei și să cheme ”instituții” care să îi ajute pe ei să spună mai multe probleme despre tine?

E un eșec să fii tu așa cum ești chiar și când oamenii care sunt alături de tine, eșuează ei în a fi ei de succes?

Aceste întrebări și le pun o mulțime de tineri din România, printre care și cazul nostru,  o tânără din Baia Mare care este amenințată zilnic de tatăl ei cu ”pușcăria”, locul unde oamenii care nu au probleme cu legea, sunt închiși sau sunt ”puși” să trăiască, sau să moară, fiind îmbolnăviți zilnic cu ”lucruri care ajută la sănătate”, fără să povestim (încă )despre sistemul acesta bolnav din România care susține că oamenii care sunt ”ei” sau fac ce nu fac alții sau alte lucruri de acest fel (am întrebat și alte familii și ne-au spus lucruri care sunt de nespus despre psihiatrie), trebuie închiși sau trebuie ”puși să fie îmbolnăviți” sau ”încercat să se spună despre ei că nu sunt oameni de succes ci oameni ”cu probleme”., este un sistem sănătos sau care să merite sau să nu merite o investigație în România?

Noi credem că da.

De aceea am scris despre aceste lucruri despre care cei mai mulți nu doresc să vorbească.

Despre sănătatea psihică.

A oamenilor care au fost îndoctrinați de comunism.

A oamenilor care susțin că a merge la biserică este o problemă psihică.

A oamenilor care susțin că ” a avea propria ”religie sau credință este o problmă psihică mai mare.

A oamenilor care susțin că a fi cu Dumnezeu în business este o problemă și că acest lucru nu aduce succes.

A oamenilor care susțin că oamenii trebuie să fie la fel de ”eșuați ca părinții” lor și că sărăcia în care au trăit aceștia trebuie să fie și pentru copii, un lucru cu care acesta să se mândrească, pnetru că mulți părinți nu au ce ”au ei”, așa cum susțin mulți.

A oamenilor care cred că părinții trebuie respectați doar pentru că sunt părinți (lucru care e bine până când…)  și că orice spun ei este religie.

Ne dorim părinți care să își interneze copiii în spitale de psihiatrie din cauză că acești copii au cauzat aceste suferințe” inchipuite copiilor lor și că aceste ”suferințte” pe care părinții le au înseamnă că acel copil, tânăr chiar , om care a trăit cum a vrut și a făcut lucruri importante pentru el și alții (până să apară în viață părinții , care au dorit ca acesta să nu mai facă acele lucruri),  sau ne dorim părinți care să își asume problema lor și să nu încerce să o pună pentru copii ca și o ”problemă a copiilor” sau o ”problemă” pe care aceștia doresc să o spună că ar avea-o copiii, încercând să arate că ei sunt ”problema” și nu părinții, care au eșuat în ” a fi părinți”?

Ce înseamnă a fi părinte în România?

După comunism, a însemnat tot ce putea să facă mai frumos un om. Să aibe grijă și să iubească un om.

 

După, acești copii, noi, cei liberi și asumați care nu ne dorim să avem în viața noastră ”oameni eșuați care au adunat toată viața avere, ca apoi să spună că noi copiii, pentru că avem alte lucruri pe care le vrem și la care le spunem ”personale” și ”viață privată”, sau ”comunitate” și susținere și ajutorare a altor oameni, sau ”dezvoltare personală” și ”spiritualitate” sau succes personal, și alte lucruri de acest fel,  pentru acești părinți aceste lucruri sunt lucruri pe care nu le faci dacă vrei să fii fericit cu părinții tăi, cum susțin ei.

Nimeni nu vrea să fie fericit cu părinții tăi.

De ce te-ai uita la cei pe care îi lași în urmă și care nu doresc să evolueze?
de ce ai lăsa o persoană de nivelul acestor oameni să îți spună ce să faci, după ce ani de zile nu au spus nimic bun sau rău despre tine?

De ce un părinte și-ar interna copilul, pe care nu l-a sunat niciodată, nu i-a spus nimic niciodată, nu l-a ajutat cu nimic niciodată și nu l-a întrebat dacă are ce să facă sau ce să muncească niciodată, nici ca să îl ajute nici ca să îi spună că e un ”eșuat”, acum când aceste lucruri sunt vorbite în situații de ”patrimoniu” și ”litigii de succesiune și alte lucruri” pe care familiile din România sunt obligate să le spună ”copiilor”.

După ce a stat mai mulți ani în Timișoara, colega noastră s-a dus în orașul părinților ei, pentru a o ajuta pe mama ei, care avea nevoie de ea. Fără să știe ce se întâmplă, aceasta a avut încă din primele zile probleme cu tatăl ei, care a arătat o violență verbală și fizică asupra ei, pentru că ea ”nu dorea să facă ce dorea el”, că ea se îmbrăca cum dorea ea” și nu dorea să se îmbrace cum vroia el, acesta spunând că ea ”îl face de rușine” și că ea nu dorește să mănânce ce vrea el sau să stea unde spune el. Având aceste probleme, ea a spus tuturor cu ce se confruntă și ce situație îi cauzează tatăl ei. După câteva zile, acesta a consumat alcool, și a amenințat-o verbal și fizic, a agresat-o și a încercat să o amenințe că o internează pe ea la psihiatrie, încercând să îi spună că ”las că știu ei ce ai făcut și ce ”boli ai” și că nici nu va putea să facă nimic pentru că el, fiind o persoană cuoscută în oraș, și ea nu, are mai multe de arătat și având persoane alături, va putea să facă ce dorește cu ea. Aflând totodată că aceasta are bani și că își susține afacerile din venituri pe care nu le-a spus niciodată părinților săi, aceștia având problema ”dă-mi bani și trimte-mi bani sau încercând să spună despre ea că este o persoană care niciodată nu a dat bani părinților pentru că aceștia spuneau că ei au bani și nu au nevoie”, ea nu a spus despre aceste venituri și că ea niciodată nu a cheltuit niciun ban din moștenire, aceștia încercând să obțină bani de la ea, au spus că nu are voie să dețină conturi în bancă pentru că este ”cu capul”, încercând să îi fure, caute și să se uite prin lucrurile ei, încercând să o facă pe ea să fie așa cum doreau ei, pentru a o determina să facă ceea ce dorea el. Pe fondul consumului de alcool, într-o seară tatăl și-a lovit fata, a încercat să o țină, i-a prins mâna și încercând să o lovească, aceasta a fugit, a sărit pe geam și s-a lovit, ea fiind închisă în casă de către tatăl ei, care încerca să spună că este ”nebună”. Aceasta a sunat la Poliție însă poliția a spus că nu este o situație, și că nu pot face nimic, pentru că nu sunt ”urme” și că nimeni nu poate arăta că ea a fost victima și că tatăl ei a abuzat-o și a pus aceste lucruri să fie ”lucruri” pe care să le spună că aceasta le face pentru a ”arăta ceva”. 

Nu a depus plângere la poliție, poliția susținând că nu este o situație care să merite ”implicarea autorităților” și că dorește să susțină că acesta nu a făcut nimic, încercând să nu o lase să depună plângere pentru tatăl ei. Cu toate astea, tânăra s-a dus a doua zi la Poliție, încercată fiind de o situație în care tatăl ei, consumând alcool, a venit cu toporul la ea și a spus ”uite asta te așteaptă dacă nu faci ce spun”, aceasta încercând să se apere plecând sau nespunând nimic. Mai mult, acesta încerca să îi ia telefonul pentru ca aceasta să nu poată filma și înregistra ceea ce se petrece. Cu toate astea, s-a dus să depună o plângere la autorități însă acestea au fost ”avertizate” de tatăl fetei că dacă aceasta mai face ceva, acesta încearcă să facă” amenințări cu ”te închid eu și îți arăt eu ție  cine sunt eu” și ce pot să fac cu tine”, cu toate că doamna a luat legătura cu un avocat și acest bărbat are acum interdicție, după ce plângerea penală a fost înregistrată cu succes.

Aceste lucruri au fost susținute în fața martorilor și a persoanelor care au văzut ceea ce se petrece și o cunoșteau mai bine pe tânără, deoarece lucrau cu ea, lucru pe care părinții acesteia nu l-au făcut niciodată. Nu au stat lângă ea ani de zile, nu au întrebat-o nimic, nu au fost interesați de nimic despre ea, nici nu au dorit să audă că este bine sau că are nevoie de ajutorul lor, când uneori ea avea nevoie de cineva,și aceștia nu doreau să fie pentru ea cu nimic. 

Mai mult, aceștia susțineau că ei au întreținut-o și că i-au plătit chirie la Timișoara, însă tânăra a susținut că dorind să nu mai cheltuiască bani pe chirie, a dormit într-o rulotă,  pe o perioadă de mai multe zile, și chiar un an, pentru a avea bani pentru a-și pune în siguranță o afacere despre care părinții ei nu știau nimic, aceștia nici nu au dorit să afle.
Mai mult, când aceștia au văzut că ea are firmă și că poate să trăiască  și fără să primească bani de la ei, aceștia au avut probleme cu ea, au înjurat-o și au spus că este o curvă, că în România nu poți să trăiești ca femei dacă nu te f** cu boșorogi si dacă nu ai un angajator sau cineva care să se ”uite la tine”. Cum Doamne să faci așa ceva? 

Pe facebook cunoscută,  la părinți ”nimeni”

tânără a aspus că nu știe dacă părinții ei vor apuca să o vadă că are succes și că se bucură de o viață frumoasă și liberă, chiar și fără ”ajutorul lor”, care consta în ”nimic” de multe ori. De multe ori spuneau ”zi mersi că nu te dăm la pușcărie” sau că nu spunem despre tine că ne furi sau că ne furi problemele noastre din casă, sau că ne furi ce am lăsat ca să-ți dăm ție (oale, căcaturi și alte căcaturi pe care oamenii le adună pentru a avea bani de mâncare și mai multă mâncare, fără a avea nevoie de acestea)  

Ea este tot un nimeni, pentru noi, spun părinții fetei. 

Nu știm cine este pe feisbuc, am blocat-o când am văzut-o că nu are nevoie de noi și când am văzut că nu are nevoie de bani de la noi. NU am putut să vedem că are succes și că nu spune nimeni că noi avem succes nu ea, și că  dorește să aibe succes ”ca să ne facă nouă rău” că știe că nu ne place să aibe succes și că doar noi suntem lucruri bune pentru ea. 

Că noi fără ea nu suntem nimic,  și nu dorim să aibe succes.

Aceste lucruri au fost spuse la poliție însă aceștia nu au dorit să facă nimic, susținând că ”părinții trebuie să își bage fiica la pușcărie, sau dacă acest lucru nu îl vor putea, cu toate că ei încearcă să spună despre ea că le fură sau că face anumite lucruri, pe care ea nu le face, deoarece nu le poate face și nu le poate face chiar dacă cineva va spune că le-a făcut sau va încerca să facă, făcând aceste lucruri ei având ”ceva de spus” și alte lucruri pe care vor dori să le ”spună”, încercând să-i facă pe oameni să creadă anumite lucruri despre ea.

Oamenii, neștiind ce să facă, spun că ”părintele este legea”.

Este părintele după o anumită vârstă legea pentru copil sau om sau este doar o problemă de familie care trebuie ”neurmată”?

Probleme despre care nu se povestește mult pe facebook și nu numai, cu toată dezvoltarea personală și spiritualitatea cu care se laudă pe net cei mai mulți dintre cei care spun că fac ”dezvoltare personală”.

Nu toți sunt doriți de familii dar de ce să vrei să fii dorit de o familie care îți vrea răul?

Ce tată și-ar închide fiica?

Pentru ce un părinte ar dori să închidă pe cineva cu care nu a vorbit niciodată și pentru care nu a făcut niciodată nimic?

Pentru ce?

Încercăm să povestim și cu o  persoană specializată în litigii și patrimoniu, care a avut cazuri în care o tânără dintr-o familie este ”închisă” pentru a obține altcineva moștenirea, sau pentru că părinții încearcă să-i facă anumite lucruri, pentru că aceștia suferă de ”probleme”.

Fără cultura iubirii de copii și ce să faci când ai probleme, multe familii din România se amenință cu spitalizarea, azilul sau internarea dar și cu poliția, în loc să-și ducă problemele la duhovnic, specialist, psiholog sau oricine care arată ca o persoană cu mai mult succes și mai dezvoltată și evoluată decât ei.

Problema ”nu știm ce să facm cu ea, am încercat să vorbim cu ea dar nu se poate”, o susțin mulți părinți care au mai multe cu ”trântitul” și ”spartul” decât cu ”hai să povestim”, sau ce mai faci tu fată, că nu te-am văzut de mult sau ”cu ce te pot ajuta”, lucuri care pentru familiile sănătoase din România sunt lucruri despre care nici nu se  poate spune, fiind vorba de lucruri pe care le fac zilnic, fără să le spună nimeni sau fără să vadă ce trebuie să facă din ceea ce spun alții care sunt mai buni ca ei la făcut ”bine” și ”frumos” pentru copiii lor.

Multe mame sunt nespălate dar le spun fiicelor lor să nu mai arate ”bine” pentru că ele nu doresc să fie mai ”rău” decât fiicele lor.

Multe mame sunt cu probleme de sănătate emoțională pentru că nu doresc să fie mai bune și mai bine cu ele, pentru că de când sunt ele mame, nu doresc să aibe o altă femeie care să le arate că ”poți mai bine” și care să le spună că ”pot să fiu femeie și fără să mă culc cu un bărbat sau fără să mă îmbrac ”bine” pentru a a fi cu bărbați”, lucru pe care multe mame nu îl pot face sau nu îl văd ca fiind bun pentru fiicele lor.

Multe mame nu doresc ca fiicele lor să facă mâncare, pentru că acest lucru nu este bine pentru ele ca mame, aceste mame încercând să fie doar ele ”văzute bine” sau ”bune bucătărese” pentru fiicele lor. 

”uite și tu la bărbatul ăla pe care îl ai, crezi că se uită la tine? uită-te la mine cum gătesc, eu știu mai bine, lasă-mă să-i gătesc eu”.

Multe dintre aceste probleme sunt personale și sunt în familiile cu mai mulți membri cum este această familie a unei tinere care nu mai dorește să fie  ”cum vreau eu că știu eu mai bine” și alte lucruri care au pus-o în situația de a ne povesti aceste lucruri și de a arăta lumii că se poate să trăiești și fără ”da , să trăiți ”și fără ”ce va spune lumea dacă tatăl meu spune despre mine că…”?

Ei și ce?

Și ce dacă ?

Acestea fiind spuse, ne dorim să se investigheze cât mai multe spitale de psihiatrie din România. Acolo vom putea găsi mai mulți oameni liberi sau frumoși sau oameni care nu au avut această situație de a putea să facă ceva pentru acești oameni care i-au abuzat, și care le-au spus că ”dacă nu faci ce spun” , aceștia neștiind că poți să spui și NU, mulțumesc, NU DORESC……

așa cum părinții ăia buni ne-au spus. 

 

Aceste persoane sunt considerate ”cu capul” sau persoane lângă care oamenii nu pot să stea. Când vezi o persoană dintr-un loc sărac că vine lângă o astfel de persoană, elegantă și bine îmbrăcată, care încearcă să își facă meseria, și persoana săracă, dar cu ”știi cine-s eu  sau nu știi cine-s eu și o să te oblig să te uiți la mine cum îți fac rău” pentru că sunt nefericit și am probleme cu mine… aceste persoane când încearcă să le facă acestor persoane probleme și să arate ”ce mare cercetător de oameni sunt eu” sau ”cân nu ai bani și încerci să iei bani de la cei pe care crezi că îi poți da ”la pușcărie” pentru că nu ți-au făcut nimic, și doar te ”face pe tine să te vezi cât ești de slab, prost, sau fără un lucru care să îi ajute pe alți oameni să fie bine, să fii apreciat (acest lucru având probleme pentru că oamenii care nu sunt apreciați încearcă pe oamenii care sunt bine să îi  facă să se simtă prost sau să nu mai fie ei bine cu ei, pentru a fi ei ”cineva”) lucru care s-a văzut în România ultimilor ani în ce privește ”cum se comportă oamenii”, cei mai mulți spunând că în multe familii din România, tații mai ales, au problema lui ”stai să vezi cine sunt eu”, pentru a-și încerca recuperarea bărbăției, uitată în femeile care în loc să facă mâncare și să fie femei, s-au pus să frece oale, să facă mâncare pentru oameni dar nu și să facă mâncare pentru acești bărbați, multe dintre aceste femei fiind mame care se filmează pe facebook în timp ce încearcă să spună despre ele că ”aceste lucruri înseamnă că gătim”, însă specialiștii și oamenii de bine din România știu că e doar ”o problemă psihologică în acest sens” când oala și cratița este ”bărbatul” femeii, și bărbatul este un ”sclav” care merge la lucru și aduce bani acestei femei (de cele mai multe ori obeze și neîngrijite, fără iubire de copii sau respect pentru femeile tinere), pentru ca aceasta să facă pentru facebook  mai multă mâncare.

 

Suntem cu capul că nu gătim.

Suntem cu capul că nu ne lăudăm pe facebook cu succesul.

Suntem cu capul că nu ne dorim să avem o viață săracă pentru care să și facem lucruri care nu ne sunt bune sau nu ne ajută să fim noi mai buni cu alții.

Suntem cu capul că nu ne dorim să încurajăm acești părinți să mai încerce să fie părinți.

Suntem cu capul că nu ne dorim să fim fără eleganță și să stăm toată ziua în casă, uitându-e la ”cine s-a omorât cu cine” și la ce probleme s-au mai pus pe capul oamenilor, în România aia care ”se uită la cine s-a bătut cu cine” și cine a violat pe cine, România aia a oamenilor care nu se spală pentru a nu cheltui bani sau nu fac mâncare de calitate pentru că ”trebuie să rămână și pe luna viitoare mâncare”.

Acestea fiind zise,

vă ținem la curent cu situația.

și vă dorim să vă feriți de părinții care ”își iubesc copiii când e despre alții, dar când e despre copiii lor, chiar și la vârste mai ”mari”, aceștia spun că nu îi cunosc, sau spun că succesul și meritele acestora s-ar datora lor, pentru că ar fi făcut ei ceva.

Situația litigiilor de familie în care un copil este abuzat și hărțuit pentru a i se lua banii și pentru a fi ”scos din drepturile pe care le are asupra lucrurilor acestuia” este o situație pe care o povestim în cele ce urmează, în ce privește acest caz dar și alte cazuri analizate pe care le-am urmărit și despre care suntem datori să spunem.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *