Sigur că s-a iscat scandal mare când un supermarket a introdus aparatele self-scan și toți doamnii și doamnele cu aere de superioritate, din acea categorie care nu își fac singuri freza la coafor și nici spălându-și farfuriile singuri la restaurant, se plâng, în opinia unora, că ”nu mai sunt serviți”. Obicei al civilizației și al aprecierii între oameni, foarte multe industrii s-au bazat pe serviabilitate ca și prilej de a bucura oamenii și de a oferi servicii de calitate. Începând de la hoteluri și până la restaurante sau servicii de menaj, taximetrie și medicină, a servi este la loc de cinste, arătând grija și respectul pe care cineva le are pentru celălalt, pentru oameni, pentru clienți, pentru ceea ce suntem în acele momente: mai buni, mai evoluați, mai plăcuți și mai folositori celorlalți. Iar ceilalți ne respectă pentru ceea ce le oferim, dându-și și ei seama că pot fi mai buni în relație cu celălalt, fie el și un ”job inutil”. A servi nu este la feminin nici la masculin, de aceea este mai important decât victimizările celor mai mulți care fac apel la diversitate, atunci când ne referim la casieri sau la casiere. A servi este pentru cei mai mulți un lucru util și plăcut, pentru unii, o corvoadă probabil, căci a servi fără stimă de sine și respect față e aproapele nu face echipă cu respectul, ba chiar slugă îl face. Sluga corvoadei. De când e lumea modernă, și de când trăim și ne bucurăm de servicii și afaceri, fie ele mai mari sau mai mici, a servi aduce respect și apreciere, indiferent de meserii. Caserița, deși unii poate nici nu își mai dau seama dacă e femeie sau bărbat, dacă are o zi proastă sau zâmbește, poate trece neobservată de cei mai mulți, grăbiți în goana lor după cumpărături rapide, după boala omului modern de a face totul rapid, ieftin și să iasă el și numai el cât mai bine, chiar dacă are nevoie de aplicații, terapeuți și o grămadă de cărți de dezvoltare personală pentru a-și spune și a i se spune (uneori abuziv) că ar fi bolnav de prea multă modernitate.
Sigur că trebuie să îți descarci coșul la casă, era și este o treabă ușoară pentru cei mai mulți. Alteori, de cele mai multe ori, efectul psihologic al obligației de a-ți scana singur cumpărăturile, stând în picioare (deci nu pe scaun), înseamnă pentru mulți un impediment și o corvoadă. O mulțime de oameni renunță văzând fie coada formată, mai mică ce-i drept, dar cu timp de așteptare mai mare, deoarece oamenii se împleticesc făcând treaba asta, iar alții preferă cumpărăturile în locuri mai prietenoase, care respectă clientul și nu fac rabat de la calitatea experienței la cumpărături. Cei mai mulți însă, obișnuiți cu comenzi și livrări rapide, s-ar putea să vadă cumpărăturile mărunte pe care le fac ceva ușor, deoarece majoritatea tinerilor nu fac cumpărături, bucurând-se de liniștea economisirii, salvând bani cumpărând mâncare junk din aplicații și gătindu-și rareori, lucruri banale. Nu ne batem capul cu lucruri gospodărești. Și atunci, de ce atâta dezbinare?
”Sigura muncă extra pe care o faci e să scanezi produsele, nu trebuie să fie un om să facă această muncă automată pentru tine”
Nici la restaurant nu ai nevoie de ospătar, poți să te menajezi singur, nu e așa mare lucru să -ți duci singur farfuria.
Și asta să o decidă dacă se poate cei care nu merg niciodată la restaurant, a căror masă e compusă din două chifle și o fleică expirată, adusă de un individ care nu s-a spălat pe mână niciodată, dar care te înjură că nu îi dai ciubuc. Evoluția tehnologiei de care ni se vorbește arată mai degrabă ca o formă de sclavie: un tip murdar și transpirat care pedalează kilometri, nerespectat, comisionat și presat de comenzi, fuge de colo colo pentru puțini bani, după cum îi dictează o aplicație. Crezi că ești departe de acest rol al sclavului fericit că primește niște puncte de bună purtare, în timp ce pe lângă el, se trăiește din nimicuri și firmituri?
self esteem, nu self pay.
Când ești prost, nu știi că ești prost, nu te deranjează, doar pe ceilalți din jur îi deranjează. La fel e și când ești castrat social în tehnologie. Nu știi că te neglijezi pe tine și ceilalți pentru nimicuri, doar pe ceilalți îi deranjează.
Faptul că unii oameni pretind că acest lucru nu este un efort și este în regulă și uman, mi se pare ridicol. Aceștia ajung apoi acasă, la partenerii lor, și au pretențiai empatiei și al respectului reciproc, au pretenția comunităților și apropierii dintre oameni, ne vorbesc despre umanitate, despre ce înseamnă să socializezi și cât de sănătos este să mai stăm de vorbă,
apoi susțin că a fi servit de o caseriță amabilă și drăguță, așteptând sau nu, ar fi ceva inutil. Aceștia simt nevoia să facă munca altora, chiar dacă nu știu nimic despre ea, pentru a s esimți superiori cumva, deoarece astfel de oameni nu pot respecta și aprecia munca celuilalt, dacă nu este cel puțin specialist, IT st sau CEO. Mulți dintre ei sunt probabil aceiași care se poartă urât cu părinții, cu natura, cu orice le aduce aminte de proveniența lor, cu orice le aduce aminte despre nefericirea lor, despre ceea cce trăiesc refuzând colaborarea și comuniunea cu ceilalți, fie ei și mai prost îmbrăcați. Ar salva probabil pe oricine, dacă n-ar fi asta o muncă de jos pentru ei, astfel că au nevoie de apariții profilice care să le vorbească celorlalți despre cât de multe salvează aceștia, lăsând din propriu interes, oameni în toată firea fără loc de muncă, femei și bărbați având joburi de milițieni groaznice și alți tineri obligați să fie paznici la caseriile self, din cauza disponibilizărilor. Aceștia se simt amenințați de o caseriță. O femeie pe care oricum o desconsideră, le amenință statutul social de persoane alienate tehnologic, dornice să arate tuturor evoluția lor tehnologică, nu și cea umană. Totuși, sunt doar păreri și majoritatea provin din persoane care consideră că a locui în altă țară decât propria țară înseamnă să știi ce înseamnă respectul față de celălalt sau față de meseriile considerate ” de jos”, te face și influencer sau părerist. Și totuși, au fost intervenții ale unor specialiști, de tip psihologi, care afirmă că oamenii care nu sunt de acord cu tehnologia trebuie să facă mai mult sex. O evoluție nefericită a dânșilor de a trece de la nivel de ”ești nf”, la afirmații publice care arată fie nepregătirea profesională, fie lipsa de grijă față de oameni.
Ca și cum modernitatea trebuie să fie un șablon potrivit tuturor, doar pentru că a zis-o cineva de la distanță, mult prea castrat psihologic să își dea seama de privilegiul de a putea vorbi la noi om cu om, fără să fim trecuți prin filtre sau zone neprietenoase de hipermarket păzite de indivizi care ne privesc ca pe niște infractori. Despre aceste lucruri trebuie discutat, mai mult decât despre viața sexuală a celor care comentează.
Unei caserițe îi trebuie chiar câteva luni să învețe cum să își facă meseria și să deprindă încredere și obișnuință la locul de muncă, oricare ar fi el. O caseriță nu este un automat, așa cum afirmă cei mai mulți în perioada asta. O caseriță nu este un automat, o caseriță este un om, uneori te întreabă dacă ai avut o zi bună, alteori zâmbește, alteori îți spune ceva, alteori îți dă rest mai mult, ca să poți face o faptă bună, având stima de sine crescută aproape o lună, alteori îți dă rest mai puțin sau așteaptă răbdătoare, niciodată nu strigă ”hai, următorul”. Clienții fac asta uneori și nu deranjează. Este de nediscutat când cineva roagă să se mai deschidă o casă, uitându-se toți ca la un nesimțit. Despre aceste lucruri trebuie discutat în societate, nu despre inutilitatea unei meserii de care un om are nevoie ca să supraviețuiască, făcând o zi mai bună și celor care poate nu merită. O caseriță poate fi mai educată decât un client, din aceste motive. Urează o zi bună, chiar dacă e sau nu în politica firmei, și îți mulțumește, chiar dacă ea a avut o zi proastă. Însă cei care blamează această ocupație, au de cele mai multe ori o zi proastă, poate o calitate a vieții foarte scăzută datorită tehnologiei, altfel este lipsit de umanitate, ba chiar nepotrivit și nesănătos, să afirmi că o caseriță este un automat sau că jobul ei este irelevant pentru societate. Dacă ești un netrebnic marginalizat și nevorbit, ofensat și pus pe recenzii proaste la cumpărături, sfatul psihologului este să stai acasă. Nu avem nevoie la cumpărături de oameni care se grăbesc, se îmbulzesc și dau din coate pentru un produs la raft, privind cu superioritate la cei care au coșurile pline, au răbdare și chiar se bucură de o zi la cumpărături. Chiar dacă unii n-au ce pune pe masă… și chiar dacă unii stau la coadă cu răbdare, având doar câteva lucruri la ei.
OMul prost se grăbește mereu, e incapabil să managiuască timpul, stricându-l și obligându-i și pe alții să se alieneze la pretențiile lui. Neverificate, considerate patologie de către cei mai mulți specialiști, iar ca și alimentația, ca și alegerea calității vieții, o corvoadă.
Pentru aceștia s-au inventat automatele. Pentru cei care se îmbulzesc în alte ocazii, care nu dau doi bani pe amabilitatea caseriței, care nu apreciază bună ziua și care se uită urât, doar pentru că pari din alt film sau altă generație. Pentru cei care au joburi rapide, într-o epocă care disprețuiește oricum persoana, încercând să-i găsească tot felul de artificii spre a o face să uite că lucrurile frumoase nu se petrec în grabă.
self esteem, nu self pay.
Mâncarea junk, cumpărăturile junk, ia o cola și semințe pe grabă, bagă niște burgeri la self și prefă-te că nu vezi ce se întâmplă în jurul tău cu societatea, fii parte din schimbare. Și ce schimbare, chiar boală, dar cei mai mulți sunt prea ocupați să vadă. Se grăbesc. Viața pentru aceștia se rezumă la o aplicație, la o comandă, la stat degeaba în comunități care nu există și care și-ar scoate ochii dacă s-ar cunoaște între ei în realitate. La schimbatul lumii ca idee a unui viitor care ne fură prezentul, având permanent auto idolatria de a fi atât de importanți și pregătiți pentru orice, mai ales pentru a ne îngrămădi la servicii care fac reclamă la boală. Într-o perioadă de foarte mare evoluție, a ți-o face singur era considerat o patologie, o lipsă de respect și stimă de sine, astăzi, dacă celor mulți li s-ar permite să vorbească și ar fi ascultați în ce privește aceste derapaje, ar fi Fă-ți-o singur, iar singurii pe care ne-am baza ar fi psihologii, psihiatrii poate, și duhovnicii care ne-ar salva.
