Rația de cultură, aperitivul junk al capitalei culturale | părerea unui incult

”Sculpturile mele sunt fecioarele mele!… Le gătesc ca de nuntă!”.  spunea Brâncuși odinioară. Iată respectul artistului față de propria operă și față de oameni. E ceva ce ați văzut în ultimul timp? Ați simțit că sunteți respectat la manifestări culturale sau ați simțit că sunteți subminat sau că vi se batjocorește inteligența? Sau că ceeaContinue reading “Rația de cultură, aperitivul junk al capitalei culturale | părerea unui incult”

Închisoarea plantelor | Timișoara Capitala

Inedit, impresionant, mare. Așa descriu cei mai mulți giganticul ceva din fierăraie pus deloc deștept în mijlocul Piețe Operei, de data aceasta cu mai mult tupeu decât roata care se învârtește și care plimba oamenii în cel mai limitativ spațiu vizual , la o înălțime rușinos de joasă, invitându-i, ce-i drept, să admire mai multContinue reading “Închisoarea plantelor | Timișoara Capitala”

Toamna se numără bobocii și impostorii valorilor românești

   Toamnă, ieri, frumos afară. Mă duc în mândru pas ritualic la festivalul drag mie, al meșterilor populari, de unde ca de obicei mă întorc cu geanta plină și voie bună. La plecare, la ultima masă, mă informez asupra unor mici obiecte, despre preț, și vine domnul neaoș la mine, văzând că nu vreau săContinue reading “Toamna se numără bobocii și impostorii valorilor românești”

Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)

Societatea, făurită pe asemenea dictate artistice, inevitabil își are boala în emoții individuale. Când o mie de indivizi dau tonul, ei fac muzica, iar muzica, atunci când atinge sute de mii de indivizi, dă mai departe tonul în societate, așa cum spunea Socrate și alți antrenori.