Când m-am angajat în IT, mi s-a spus că IT nu este doar despre cifre și litere înșirate, că o să fie bine și e o meserie de viitor, care îmi va asigura câștiguri financiare. După câțiva ani petrecuți în câmpul muncii, mai bine zis de lucrător, am zis că e momentul să spun colegilor și nu numai, care-i treaba cu industria.
Mi s-a spus că nu am nevoie de facultate și nici de zile de studii și formări, deși am terminat o facultate de specialitate, și sunt inginer de profesie, IT ul a fost oarecum un domeniu potrivit pentru mine, chiar dacă nu am avut nici un curs în domeniu.
După primele luni, începuse să fie satisfăcător și în afară de multe zile petrecute la birou peste program, n-am simțit că aș fi vreun nefericit profesional sau că duc lipsă de un salariu. Apoi, am început să investesc în dezvoltarea mea personală, să am mai multă grijă de mine, iar compania și ea ne susținea cu diverse cursuri, afirmându-și mândria față de noi ca și angajați. În toate articolele din presă veți putea citi despre cât de multă libertate este în companiile de IT și cât de fericiți sunt angajații, respectați în societate și având salarii mari.
În fiecare an, o mulțime de joburi și oportunități de dezvoltare de softwareuri și aplicații, atrag prin anunțuri de angajare care mai de care mai creative, care le spun angajaților despre cât de bine și confortabil este să lucrezi cu ei. Pe lângă asta, în societate, IT ul este destul de respectat, iar softwarerurile și aplicațiile sunt bine văzute, fără însă a se discuta și despre lucrurile care nu se spun, dar pe care noi, cei care lucrăm zilnic cu astfel de lucruri, le cunoaștem. Când nu prea știi încotro s-o iei profesional și vezi astfel de anunțuri, este destul de ușor să crezi în ideea de succes, însă multe sunt doar ambalaje. Anunțurile în domeniu sunt de nivelul ”merge și fără studii”, ”merge și fără diplomă”, lucru care ne-ar putea face să credem că nu ai nevoie de cine știe ce cunoștințe, deoarece multor companii nu le plac angajații care subminează autoritatea. Se face mișto de patronii români că ar fi nesimțiți, sau având aere de superioritate, dar când trebuie să treci pe la o grămadă de mese neprimitoare, pe care stau grămezi de lucruri inutile pentru a spune o părere, iar apoi ești trimis pe aplicații, unde nu îți răspunde nimeni, asta este considerat respect. Ceea ce companiile acum fac cu oamenii, prin impunerea tehnologiei și a automatizărilor, în opinia publică, în IT se întâmplă cu noi aproape zilnic. Credeți că suntem fericiți? Uitați-vă cum ne îmbrăcăm. Unii dintre noi nu ne spălăm cu zilele, prea obosiți să mai facem ceva după muncă. Sex? niciodată. Seriale ieftine cu abonamente la fel de ieftine? bineinteles. Sex de proastă calitate? tehnologia aici nu ajută. veganism forțat de dragul de a părea că avem grijă de noi? Ne-ar marginaliza colegii. Discuții despre nimicuri doar ca să nu stai la țigară singur? Sală ca să părem bărbați? Dacă n-am fi izolați psihologic și amețiți cu aplauze false că am fi buni la ceva în afară de a avea un salariu respectabil, nici sala n-ar ajuta. Uneori mai dăm de câte un material de dezvoltare personală de calitate, pentru că majoritatea ne sunt impuse de către manageri. Nu e nimic respectabil în profesia mea, în afară de salariu. Însă pentru că am văzut multe postări de dezvoltare personală de la oameni care au timp și împlinire să se ocupe cu așa ceva, respect lor, știu că oamenii trebuie respectați pentru ceea ce sunt ei nu pentru salariu sau pentru autoritate care abuzează de legi sau plătesc politic pentru a impune produsele. Când o firmă are contract cu statul, nu e normal, dar când o companie IT impune produsele sau impune în mod nenatural obligativitatea folosirii produselor, cum se numește? Dacă mâine o companie decide că meseria de casier trebuie să dispară pentru a-și impune produsele, nu poate fi vorba despre evoluție ci despre impunerea tehnologiei, ori eu ca angajat IT în mediul privat, consider acest lucru un abuz. Cu ce e mai respectuoasă meseria mea decât cea a unui soldat care invadează o țară și distruge viețile omenești? De ce aș fi eu, ca și angajat al unei companii IT care fabrică anumite aplicații și softwareuri pentru a marginaliza meserii și oameni și a susține că ne face un bine, invadându-ne bunăstarea în care stăteam bine până acum? Dacă invadezi o țară și furi zâmbetul unui copil lăsându-l pe drumuri, și acest lucru este condamnat de către societate, cum pot eu, angajat în IT, lucrând la proiecte dăunătoare și care au invadat libertatea oamenilor, să am pretenția de a fi scutit de impozit? De ce aș fi mai presus de lege? Doar pentru că am un salariu mai bun? Nu cred că suntem atât de cocalari, încât să fim guvernați de nevoi financiare, fără să ne gândim dacă ceea ce facem ne împlinește, ajută, este normal.
Am mai citit însă ceva pe feisbuc, la un coleg care are mai mult timp ca mine să se ocupe de lucrurile care contează.
”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos”.
Nu știu cine a zis-o, dar mi-a plăcut și cred că este ceea ce avem nevoie să știm.
Softwareuri și aplicații despre care se spune că ar fi atât de necesare.
După scandalul cu caserițele și având dese cunoștințe care au început să aibe probleme la locul de muncă din cauza roboților sau software-urilor care încercau să le fure treaba, am stat să mă gândesc dacă acest lucru are legătură cu ceea ce am realizat și eu și colegii mei, în cadrul companiei.
Știm că în ultimii ani, industria de software și servicii IT a crescut mai rapid decât economia națională, având un ritm de creștere de peste 15% pe an. Într-o țară în care oamenii țin la ceilalți oameni și le pasă pentru locurile de muncă și nu doar atât, pentru profesiile celor mai mulți, eu ca și angajat, am stat să mă gândesc foarte bine dacă meseria mea aduce un folos societății, ținând cont că am lucrat pe unul dintre proiectele care a realizat casele self pay, în urmă cu ceva vreme, iar acum, se discută despre proiecte prin care datele sunt folosite pentru a gestiona și restricționa anumite servicii și chiar cumpărături, ori acest lucru, dacă stai să te gândești, înseamnă puțin restrângerea libertăților noastre.
Deși ar putea fi văzut ca un scop bun, dar mai mult ca o idee despre care nu știi nimic, sau nu ți se spune, sau unii sunt prea orbiți de entuziasm ca să îi vezi rezultatul, acest lucru le-a plăcut și colegilor mei, până zilele acestea, când văzând anumite opinii și ceea ce au spus tot mai mulți casieri, am zis că nu se poate să fie vorba doar despre așa ceva. Spun asta în condițiile în care managerii alături de care lucrăm sunt foarte entuziasmați de produsele și softwareruri de acest fel. Deși nu ne înțelegem aproape deloc bine și uneori am senzația că fac parte dintr-un mediu inuman, lipsit de empatie și toleranță față de ființa umană (în vremuri aglomerate, aveam program fix de masă și programare de ședințe în care nu aveam voie să vorbim decât urmând anumite reguli și subiecte de discuție cu privire la proiect), însă aceste lucruri fac parte din rutină. Și totuși, acest entuziasm mă sperie uneori, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat în cazul casierilor, iar dacă în alte țări, oamenii își permit un job, la noi lucrurile nu stau chiar așa ușor, pentru că nivelul de trai este mult mai scăzut, așa că ducem lipsă de joburi pentru oameni fără studii.
Mai mult, în ultimii ani, s-a promovat mult ideea de anajgare a persoanelor cu dizabilități la caseriile hipermarketurilor, precum și joburi pentru tineri, part time, bazat pe nevoia lor de a -și câștiga un salar făcând un lucru nici greu nici ușor, dar unde sunt potriviți datorită abilităților lor în lucrul cu oamenii, a amabilității și acelor lucruri care mie și colegilor ne fac ziua mai bună, după o zi de lucru la birou. Noi avem zile că nu vorbim cu nimeni. Să nu credeți că suntem clienții aplicațiilor, poate apreciem mai mult lucrurile normale, la noi toată lumea e atât de rece și impunătoare, ai zice că oamenii ăia nu-s fericiți că lucrează acolo. Dacă ai ceva de transmis, ești trimis pe aplicație. Dacă ai mesaj pentru HR, ești trimis pe aplicație. Acolo de multe ori sunt probleme și nu poți să spui ce te doare. Și poate că nici nu au cum să fie fericiți, deoarece e mai greu la noi cu împlinirea și cu sănătatea. Colegele sunt cum sunt, nu e cazul să susțin lucruri pe care toată lumea le știe, iar acest lucru se reflectă în calitatea relațiilor și în societate. Și asta îți dai seama după ce citești puțină dezvoltare personală și începi să faci lucruri raportat la tine și la ceilalți, dintr-un mod mai puțin intruziv, fără a impune anumite șabloane sociale a căror date financiare îi dau pe spate pe cei mai mulți. În IT, singurul câștig sunt banii, dar după program prelungit, nu prea ai pe ce să îi cheltui și nici nu te bucuri de viață. Distracțiile cu care ne lăudăm, atât eu și colegii, sunt trecătoare, ne ajută doar să facem față la o nouă săptămână de lucru, apoi ne punem zâmbetele impuse de companie, și facem ce zic ei că ne place. Apoi ni se spune să cheltuim salariile tot pe aplicații, lucru care nu ajută pe nimeni. E mai multă promovare pentru job decât frumusețea jobului.
Când lucrăm fără să știm la experimentari cu scopul de a produce schimbari sistematice asupra noului contract social care guverneaza viitorul muncii, prin introducerea unei etichete locale care sa actioneze ca instrument financiar… spuneți voi ce părere aveți despre asta. Pentru omul de rând, se prezintă ca fiind ”un mediu mai sigur la cumpărături” sau ”uită de grija mersului la cumpărături”, ”uită de grija de a avea o relație”, sau ”fii smart și stai pe canapea toată ziua”, plătind abonamente unor aplicații care nu aduc beneficiu. Sigur că mersul la psihoterapie și psiholog pentru cei mai mulți poate fi cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla, după o săptămână de nevorbit la job, în care ai de-a face doar cu aplicații și mesaje care îți transmit că ești prost, idiot, că nu te descurci cu aplicația, sau că ne pare rău, nu este disponibil. Nu mai zic de clasicele ”cu ce te putem ajuta”. Nici măcar persoanele cu dizabilități nu s-au simțit atât de marginalizate vreodată, cât ar trebui și suntem, pentru aceste lucruri, despre care se spune că ”ne fac viața mai ușoară”.
O altă problemă este relația cu mediul politic, pe care compania noastră l-a avut. Am avut câteva proiecte premiate de către ANIS , la Gala IT, însă din discuțiile cu manageri de proiect, multe softwareuri fabricate la noi, se doresc a fi ”îmbunătățite” în alte state, iar apoi vândute statului ca și parte din proiect de robotizare și automatizare, despre care orice companie IT este mândră să vă spună mai multe.
Eu revin la caseriță și întreb dacă acesta este rolul nostru în societate, de a lucra, fie și pe salarii peste medie, la denaturarea lucrurilor care ne plac și care funcționează. Pentru că în hipermarketuri, lucrurile nu mai stau așa cum erau mai demult, când era frumos și plăcut să te afli între oameni, chiar dacă uneori trebuie să aștepți la rând. Noi suntem mereu în grabă, și ni se impune graba sau soluția impusă cu orice preț, deși nu avem nicio problemă cu asta, cei mai mulți. Îmi lipsește caserița la fel de mult cum îmi lipsește mersul la ghișeu, unde dacă întâlneam o doamnă amabilă era bine, dacă nu era amabilă, tot deveneam eu mai tolerant și mai bun. Însă toleranța dintre noi este doar ceva care nu există, tolerăm totul pe feisbuc dar în realitate, nu tolerăm nimic. Izolarea față de ceilalți e singura problemă psihologică pe care o avem, și mai ales izolarea față de noi înșine. Când ești cu gadgeturi și interacționezi cu lucruri inutile, nu mai ai timp de tine. Sedentarismul e boala secolului dar ce bine că avem o aplicație care să ne țină pe canapea în timp ce ne spune câte calorii să consumăm făcând tumbe jignitoare în fața unui automat, pentru a obține mici reduceri. Nu tolerăm un job al unei caserițe pe care oricum o subestimăm, pentru că ne dorim să impunem tehnologie în locuri în care aceasta nu ar avea ce să caute, îngrămădindu-ne la cozi la automate, păziți de paznici. Ce urmează, să fim păziți de roboți? Există astfel de proiecte în IT, să nu credeți că vorbim s.f.uri, vă punem la dispoziție o listă cu toate proiectele din IT care trebuie să vă dea de gândit. În compania noastră, ne sunt supravegheate orele de muncă, și dacă cu omul te poți înțelege, când ai penalizări pentru că ai stat la țigară mai mult, sau ai făcut orice altceva pentru tine, și ți se ia din salariu automat, pentru că asta fac automatizările, fără să ai niciun drept de scuză. Când acest lucru se va întâmpla în societate, și oamenii își vor da seama că IT ul n-a plătit impozit pentru că s-a ocupat cu aplicații pentru o guvernare pe care n-a votat-o nimeni și care nu îți dă voie să-ți cumperi anumite produse numai dacă ai făcut anumite lucruri, veți aprecia mai mult ceea ce aveți deja. O formă de eliberare condiționată, dacă vreți. Aplicațiile la care lucrăm în prezent sunt pentru medicina care dorește să salveze oamenii, considerând că a nu lăsa pe cineva să consume un aliment, este o măsură de prevenție a bolilor. Lucrăm în prezent alături de o companie străină la acest proiect, însă nu de tot proiectul, și nu avem detalii despre ceea ce facem, însă atât vă pot spune. Acum gândiți-vă că mergeți la hipermarket și sunteți obligat să mergeți la case automatizate, care vă scanează medical, și vă spune că nu aveți voie să cumpărați un aliment deoarece vă dăunează. Sau că ați cumpărat prea mult ceva și nu veți mai avea bani pentru seriale. Sau că trebuie să cumpărați prezervative deoarece v-a supravegheat fiind alături de o persoană de sex opus. Sau să primiți amendă pentru că ați înjurat un polițist, în timp ce vorbeați cu un prieten.
Și poate angajații din industrie nici nu știu de multe ori pentru ce lucrează. Noi facem softuri pentru comandă, pentru străinătate, sau verificări ce țin de anumite proiecte, nu mereu ni se spune care este produsul și la ce folosește. Sau mai grav, cum va afecta oamenii.
E ca și cum ai lucra într-o fabrică de arme și ai lustrui o parte, iar o altă companie ar avea anajați care ar face o altă parte, apoi produsul se ambalează ca fiind folositor. În realitate, nu este folositor, deoarece nu există nicio problemă reală, la fel cum nu există problema cozilor la case, acest lucru nu a existat niciodată. Tehnologizarea este o agendă politică și cam atât, nu este o nevoie comercială și nici măcar o nevoie pe piața muncii, nu e o nevoie a oamenilor Asta trebuie înțeles de la cei care lucrează în IT, și care nu pot spune fără să nu urmeze impunerile companiei dacă produsul la care lucrează este util, folositor, sau ajută în vreun fel societatea, sau mai bine zis persoana, și nu doar ne face niște adormiți pe canapea. Sau mai rău, ne face să credem despre noi că suntem eroi, dacă le folosim, în timp ce vedem că aceste lucruri nu lucrează pentru noi și de dragul nostru.
Mi-au spus colegii că li se cere foarte multă empatie față de niște produse care nu ajută și că de multe ori nu știu ce să mai spună despre ele pentru a le face simpatice. Cred că trebuie să fii foarte prost să crezi că e ceva inovație acolo sau sprijin pentru oameni, apoi să vezi că se abuzează locurile de muncă sau să vezi că o firmă îți ia bani automat de pe card, sau că o aplicație la care ai uitat să te dezabonezi ți-a mărit tariful. Nu există așa ceva ca părerea clientului, respectul pentru el. Automatizările în HR fac același lucru, afirmă empatie pentru oameni, iar când ajungi la a-ți spune problema, ești plimbat de pe un site pe altul. Cu ce e asta mai evoluat și respectabil decât a te plimba la un ghișeu? Apoi îți ia ceva până te dezmeticești, experiența a fost mai degrabă una nefericită, neavînd comunicare, nefiind practic implicat în lucruri.
Se câștigă foarte mulți bani, se licitează, proiectele mari sunt finanțate de companii care dețin companii și de multe ori merge pe filieră politică. Site-ul unei primării care a impus verificări automate în trafic și care colectează anumite date își trece datele întâi într-o altă țară și apoi revine cu datele la primărie. Se poate întâmpla orice acolo, dar deși noi cetățenii între noi mergem în colaborări profesionale folosind contracte de colaborare și sau termeni și condiții, în aceste situații nimeni nu poate să garanteze nimic. uneori se încurcă lucruri, mai pică un server undeva , dar nu vei ști, deoarece noi și colegii ne-am ocupat de mesaje gen ”Ne pare rău, serviciul este indisponibil momentant, te rugăm să revii”. Și apoi te trezești fie că nu beneficiezi de acel serviciu fie nu știi ce se întâmplă, dar mesajul pare amabil.
Unicorni. Asta ni se spune că facem.
Se vorbește accelerarea proceselor de digitalizare în economie, dar și în administrația publică, lucru care va genera oportunități pentru companiile din domeniul IT. Încă e greu de crezut cum o aplicație care îți spune o zi bună sau îți face singură anumite lucruri, ne va ajuta să evoluăm ca oameni, mai ales că ne ține mai mult în gadgeturi decât în prezența oamenilor și a lucrurilor care contează. Viitorul sună bine” nu cred că este ceva ce poate fi impus, ținând cont de scandalul caseriței și implicarea multor oameni în a susține meseriile, chiar dacă la automatizări și alte lucruri am lucrat și noi ca și specialiști. Însă nu cred că un tânăr căruia i se spune că robotii sunt ceva cool, își dă seama de implicațiile pe care le poate avea realizarea lui. În unele state, roboții fac muncile oamenilor, nu înseamnă acest lucru o calitate mai bună a vieții, ci o plictiseală socială, o izolare și o marginlizare a ocupațiilor care ne ajută. Să nu -mi spuneți că un automat sau un serviciu self pay este un lucru pe care vi l-ați dorit , sau la care ați sperat, însă știu cu siguranță că ceea ce ne avem de făcut este să ne luptăm pentru a păstra meseriile și a rămâne oameni. Există respect pentru caseriță și există respect și pentru meseriile care se doresc marginalizate. Să nu credeți că un robot va putea să vă facă vreodată o mâncare bună, sau să vă spună că arătați bine, sau să vă facă temele în locul vostru, dacă eu ca și lucrător în IT mi-am dat seama de nefericirea și inutilitatea profesiei, sper să vă dați seama și voi.
