Discursul grandorii și disfaziei | Aufheben-ul lui Fritz

Daună morală !
Fritz ține un discurs de proporții apocaliptice inovatoare. De la cartierul Freidorf și până la mlaștina centrală a orașului în drum spre a deveni pur european, a înșirat toate realizările  ale celor de dinaintea lui. Mai puțin însă să vorbească despre ale sale. Răgușit, cu o vînă de bărbățel isteric care s-ar potrivi mai degrabă într-un cor de contratenori victime ale Inchiziției decît pe un scaun politic ce impune o demnitate, reprezentarea simbol aplaudată de atât de mulți oameni vorbește despre naivitatea noastră ca neam, ca popor, când încă o dată, ne alegem… de data aceast nu călăii, ci ghioceii, omul nou de tip snowflake care ne va conduce.

Sau ne va transforma Societatea într-un joc pe calculator. Nu știm.

Apoi, ca și cum nu e destulă mascarada cu iz leninist îmbrăcată în ciucuri creativi fabricați de psihedelii neprihăniți din marile corporații, el continuă așa: ”Un băiat de 9 ani care azi vine în fața voastră să…”ducă mai departe„ evoluția celor mari pe care i-a înșirat.”
 
Apoi, după discurs, chemat să facă …finalizare, apare un tânăr care preia din metehnele alor noștri politicieni: nici el nu stăpânește bine limba română. Pare că tocmai ce și-a lăsat și poșeta sa proprie la garderobă și încearcă să-și înfrâneze țipetele de ”divă” masculină dregându-și vocea ca un mare…bărbat. Ce stil! Ce cosmogonie, iată încă un individ (sau număr?) rupt din bolta cerească a vlăjganului puber, cu cap deformat și bâlbâială acidă de un sfert de sindrom Down pe care-l ascunde în spatele hainelor cu mesaje ”deștepte” rupte din noima capitalistă -cea pe care o detestă și care l-a conceput de fapt. Am descris puțin USR-iștii. Dar astea-s detalii, n-aveți voi timp, votanților, de așa ceva. Ce ziceți că faceți? Ah, semnați pentru Fritz, după ce a cântat la pian versiunea Imnului Național în stil obosit, dizarmonic, creată de fapt- după chipul și asemănarea lui, după starea lui reală interioară. V-a convins!  Asta da implicare cetățenească!
Dar cum Providența nu doarme, fotograful a surprins fina ironie a sorții. Acadele și bezele în seducția unui”dulce”atât de îmbolnăvitor au îmbrăcat subtil  adevăratul slogan de campanie (sau anti-campanie) ca o concluzie la care oricine mai devreme sau mai târziu ar (fi) trebuiT să ajungă. 
Să curgă lacrimile pe râul Bega. De la un circar boem ajuns în funcția de Primar la același imbold al frunților  dătătore de direcții și orientări pseudopolitice odată, am trecut la un circar neamț. Asta da evoluția „intelectualilor” marxiști din orașul de pe Bega. Sau REvoluția. Mult prea cuminți și obedienți să pună piciorul în prag de la primele abateri, intimidează azi în număr mare, fluturând diplome cu ZERO valoare, din funcții ”intelectuale” pe care zac de cele ma multe ori pentru bani, spre a ne spune azi nouă, să votăm neapărat cu domnul din Germania, că știu ei de ce. Copaci și ceva cu verdeață.

Orașul premierelor de odinioară, orașul premierelor și acum.

De la primul tramvai electric la editarea primului ziar din țară sau cea mai veche fabrică de bere din România, astăzi asist, la fel ca acei câțiva de mână forte care au clădit orașul înainte ca verbul a clădi să devină simplu subiect de telenovelă electorală, și a căror voce a fost înăbușită de majoritatea lui Lăpușneanu, la o distrugere cu fast și mascaradă a stării de spirit pentru care s-a murit în `89. Și pentru care s-a continuat să se ”moară” altfel, în fiecare zi câte puțin, într-un mod civilizat, de fiecare dată când cineva renunță la libertăți gradual, de dragul confortului și liniștii interioare. sau virtuale. Și chiar dacă acea stare de spirit a devenit ideologie gata de dejucat la mese internaționa-liste și laborator, când un radical de stânga cu trecut politic cam compromițător ajunge să excite administrativ-sufletesc orașul, înfipt și în partidul dornic să reglementeze flatulența, dieta, familia, viața privată, travestiți, unicorni și mirosuri, e timpul să ai serioase semne de întrebare.

 

Asta dacă nu ai fost (#ȘITU) anesteziat complet de armele de seducție în masă.

Dar probabil că ești încă #REZIST.

 
Ce vedeți voi la Fritz?


Un individ cu cote mari de superbitate, cu atracție care sporește zilnic, pe măsură ce gâdilă în orgoliul neantrenat și înfometat al timișorenilor. Un om care spune ceea ce vrei să auzi, mai exact, deși citește de pe o foaie scrisă de alții, fiindcă o minciună repetată în mod sistematic și în cuvinte diferite, în scene diferite și de jurnaliști diferiți, devine în timp adevăr. Artist, geniu, pedagog înnăscut și lider prețios al generației care dornică de intervenție și rebeliune, își poartă acum primul costum.  Smulși brusc și direct din fotoliile de gameri din care au fost  ce-i drept buni la realități virtuale și jocuri de tip Call of Duty, aceștia se numesc azi ”oameni noi dornici de schimbare”.
Pe aceștia vreți să-i alegeți să-mi reprezinte orașul, starea, administrația, munca,  aspirațiile, cultura, libertatea, România?
 
Însă acum, oficial este desuet să-ți iubești orașul. E desuet în noua viziune socialistă marca USR să-ți iubești țara.
Deși unii de-ai lor își mai scapă câte o mostră de omenie, pe care dacă ”liderii” le-ar vedea-o, i-ar da pe loc afară din partid sau i-ar folosi abuziv și mișelește strategic, așa cum orice reziduu securist o face.
E desuet s-o ”arzi” tradițional, familist, deștept și autentic, clasic, modern, păstrând încă izul conservator de bonton al vremii, să te opui mersului pe care oameni neinformați și dezinformați îl propun pentru acest oraș.
Timișoara, care deși probabil nu mai are scăpare, este posibil să-și vândă libertatea, frumosul, normalul, omenia, cultura și arta, binețea și libertatea, pe un om politic care în campanie nu ezistă să mintă, să manipuleze si să păcălească spectatorii (căci nu putem vorbi de electorat în așa circumstanțe) despre abilitățile reale ale sale,
și toate acestea, pentru a avea parte de exact aceleași lucruri de care se putea (și încă se poate) să ne bucurăm,
dacă ne  implicăm, chiar și fără acest troc incorect, bine cosmetizat, costisitor și injust al candidatului din țara lui Oktoberfest.

S-au cheltuit sume mari pentru această campanie, s-au mobilizat și s-au scos oameni și din piatră seacă. Nu știm dacă se vor cheltui tot aceleași sume exorbitante pentru păstrarea imaginii formidabile și geniale, de proporții astrale, prin care acest candidat, la fel ca întregul conglomerat politic pe care îl reprezintă, a reușit să îmbrace isteț haina idealismului, în acord cu cele mai complexe tendințe și aspirații ale omului cu caracter previzibil, de altfel dictat sau generat de branduri și corporații.

 

Nu știm .  Ați fi tentanți să spuneți că trebuie să sperăm.

 

Dar în secolul informației și cunoașterii la câteva cărți și clickuri distanță, dacă încă votul mai înseamnă SPERANȚĂ și un absolut iluzoric romantic, unii plătesc internet, facultate, doctorate, workshopuri, seminarii de dezvoltare personală, cablu tv, cărți, sporturi și sală, poate chiar și superalimente, DEGEABA!

Pentru că nu poți să spui că ești inteligent și nici măcar intelectual, dar totuși să digeri pe nemestecate această campanie electorală a lui Dominic Fritz. Poate că lucrurile se vor înrăutăți și atunci se va putea spune, după mijlocul lunii septembrie că din nou, Timișoara este orașul premierelor, de data asta într-o cu totul altă privință.

 

vs. Ce reprezintă de fapt Fritz?

 

 Play fritz

Slang a broken or nonfunctioning state: only in the phrase on the fritz, not in working order. Origin of fritz: from Ger, nickname for Friedrich: origin, originally meant a German; current sense in allusion to cheap German goods exported to United States before World War I.
Acestea fiind zise, sunt și astăzi în siguranță. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
  

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comments

  1. Pai el a fost mebru in partidul „verzilor” din Germania! Asa zisii verzi sunt de fapt de un rosu intens in suflet, adica mai comunisti decat comunstii! Cine realizeaza acest aspect stie ca nu poate sa aleaga pe unul ca Fritz in pozitia de primar al Timisoarei!

Comentariul tău