Credință vs. Speranță. Cine tace și face mai mult?

Cum adică Paște luminat de gânduri bune si speranță de bine? Unii dintre noi avem numai gânduri de bine , speranța am depășit-o de mult prin credință. Vedeti voi, speranța e o frământare permanentă a minții și a sufletului care mereu așteaptă. Să speri înseamnă să eziti, si să aștepți într-un punct de siguranță mereuContinue reading “Credință vs. Speranță. Cine tace și face mai mult?”

Educația fenomenelor: noua modă de uniformizare a maselor | Progresism

Citesc pe un site un articol mare, uriaș, care spune așa: Finlanda este prima țară din lume care renunță la materiile școlare.   Nu e niciun secret, spun ei, că educația modernă, în special în America de Nord, are nevoie disperată să fie reformată. Copiii trec dinr-o clasă în alta fără să înțeleagă cum să-șiContinue reading “Educația fenomenelor: noua modă de uniformizare a maselor | Progresism”

Acel moment important când Iohannis tace. | Repere psy

    Recunosc, am fost marcată în ultimii ani de psihologia specială a acestui individ încă președinte al țării, așa m-am gîndit să fac pe scurt o sinteză a limbajului trupului său, și astfel a psihologiei sale, care ridică tot mai multe semne de întrebare.     Limbajul trupului iohanisian nu minte, ci dezminte, și disimulează precoceContinue reading “Acel moment important când Iohannis tace. | Repere psy”

Pisicile și pisicoșii care se fac că salvează țara cu obediența lor

  Observ foarte mulți iubitori de pisici de acord cu o idee și în dezacord cu alta, dornici să salveze o țară cu comentariu, like și share.   Dar știți care e problema cu majoritatea iubitorilor de pisici, ca și temperament, profil psihologic? Ei nu prea au putere de acțiune. Că doar de aceea auContinue reading “Pisicile și pisicoșii care se fac că salvează țara cu obediența lor”

Gânduri politice de suprafață (II)

     În urmă cu ceva mai mulți ani, cînd erau alegeri prezidențiale încă adevărate, sau pe vremea aceea cînd încă noi, românii, ne mai puteam alege călăii dintr-o mai vastă ofertă, (acum ei ne aleg și paraculeg pe noi, cumva), pe atunci era o întreagă frenezie cu alegerile. Zvîcnea întreg orașul numai la gîndul căContinue reading “Gânduri politice de suprafață (II)”