Nu știu eu prea multe despre chiar toți sfinții biblici, dar ieri mi-a povestit un prieten despre Sfântul Ilie, vorbindu-mi foarte fain despre el, așa că am fost interesată să cunosc mai mult. Știam că este ocrotitorul aviatorilor, și că aduce ploi și furtuni, știam ce știe majoritatea, însă am zis că e timpul să fac un upgrade. Mi-a adus aminte cumva de șamanii care aduc ploaia, așa că am zis că merită studiat pe îndelete. Mai țineți minte când casa Louis Vuitton a angajat un șaman pentru a opri ploaia la o prezentare de modă? Știrea o găsiți aici:
Crezi în periculozitatea sfântului Virus? Nu știu ce să zic… Dar în sfânta pandemie locțiitoare de viață? NU. -dispari atunci din societate, păgânule!
Să fie oare cumva asta noua religie? Închinarea la o realitate absolută a maselor, față de care toți și toate trebuie să se supună, doar pentru a le arăta oamenilor pe care și așa nu au prea dat doi bani, că le pasă?
De-a lungul secolelor, scepticismul a fost întodeauna privit… cu scepticism dar și neliniște de către mulți.
Scepticismul (din grec. skeptios, căutător) este într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate, spre deosebire de dogmatism, unde adevărurile sunt absolute, infailibile.
Încă din antichitate, marii filosofi (de fapt cel mai probabil singurii adevărați ai lumii) știau faptul că până și experții se contrazic între ei, prin urmare omul de rând nu poate oferi credibilitate vreunuia. Pe de altă parte, ataraxia, împlinirea spirituală (desăvârșirea) este prezentată de vechii sceptici ca fiind posibilă numai prin îndoială, mai exact prin abținerea de la afirmații de crez, fie negative sau pozitive cu privire la orice altceva. Prin aceasta, scepticismul salva omul de la erorile posibile cauzate de credințe- adesea unele paradoxale, imposibil de dovedit prin argumente sau demonstrabile.
Și ce mai este scepticismul? Este un proces prin care gândirea nu caută concluzii justificate, prin urmare ea este într-un proces continuu de căutare a dovezilor.
”Scepticismul este începutul credinţei.” – Oscar Wilde-
Acum în presă au început să circule dinamic știri și titluri fantastice precum ”Coronascepticii- o nouă rasă”, sau ”coronascepticii- tot mai mulți în România, oferind fiecare date care mai de care mai pompoase și generalizate despre cât de mulți și proști sunt coronascepticii. Mai bine ar fi zis ”pandemiscepticii”- că în fond despre asta era vorba, dar mai greșesc și ei, ce să faci. Așadar, mă voi referi la coronasceptici ca mai degrabă la o denumire greșită pentru pandesceptici.
Dar de ce nu este binevenit scepticismul în era ingineriilor sociale și a afirmațiilor absolute din toate canalele de comunicare în masă? Într-o lume socială digitalizată până la străfunduri și înapoi, unde audiența este câmpul de luptă al ideilor, informațiilor, dezinformărilor și a manipulării sau a fabricării consimțământului de mase -mai exact, a fi sceptic înseamnă A NU PUTEA FI TARGETAT, ca parte din vreo audiență.
Așa că omul sceptic are două inconveniente mari:
1. ideile și tehnicile de manipulare pe care s-au cheltuit bani nu funcționează cu el
2. În cazul în care funcționează și scopul e doar cosmetizat, dubios, scepticul cel mai probabil va mai cerceta.
3. neavând credințe și nevoie de validare permanentă a lor- nu va simți nevoia să îi agreseze pe cei din jur cu ideile- adică nu își poate găsi acoliți (așa cum există propagarea organică a minicunii)
Este util un asemenea om, ca liant social? Poate fi un asemenea om manipulat, indus în eroare, i se pot inocula crezuri și percepții false, sau reprezentări eronate și deformări asupra realității? NU, sau cel puțin nu în măsura în care unui om cu mintea deschisă gata să înghită tot ce vede și aude la TV- i se poate da.
Iată cele 9 trăsături ale unui om sceptic și de ce este el un om valoros pentru societate?
1.nu poate fi manipulat de către un grup sau altul- pentru că nu și-a însușit credințele nimănui (altora) 2.nu i se pot aplica neadevărurile acelui grup 3. nu poate fi presat cu gândirea de turmă, așa încât să îi scadă randamentul individual 4. Lasă posibilitate mai mare adevărului decât credințelor populare de nestăvilit. 5. Știe că simțurile pot să înșele și că experții se contrazic între ei, prin urmare Nu poți obține Adevărul adevărat. 6. Se bazează mai mult pe ceea ce e important pentru sine, în lumea sa, adică obține o formă de minimalism închegat. 7. nu pierde timpul cu detalii asupra cărora nu are dovezi, nu pierde energie prețioasă certându-se cu alții pentru credințele sale. Pentru că poți fi sceptici într-o privință, și cu credințe în alte privințe. 8. Este foarte greu dacă nu imposibil să demonstrezi ceva, fiindcă intri în regressum ad infinitum (regres la infinit)- conceptul din scepticism care spune că este aproape imposibil să demonstrezi ceva fără să nu motivezi cauze și efect. 9. Poți să-ți temperezi emoțiile foarte bine, chiar dacă înclini într-o direcție sau alta, pentru că știi că nu ai suficiente dovezi nici pentru ceva nici pentru altceva care ți se propune. 10. Nimeni nu-ți poate folosi credințele pentru a te manipula la VOT. 11. Poți ajunge la o liniște sufletească mai mare, pentru că te abții de la afirmații pozitive sau negative, atingând un soi de echilibru într-o lume duală în care forțe contrare permanent se ”bat”. 12. nu poți greși.
Într-o lume îmbâcsită de informație și metainformație, alambicată și suprasaturată, murdărită până la refuz de perfidul, manipularea și viclenia lumilor care se doresc mai presus, omul care ȘTIE CĂ NU ȘTIE NIMIC, sau în orice caz, cel care se îndoiește sau pur și simplu NU este interesat de ceea ce se petrece în comunitate (asta considerând că și el e parte din ea- chiar dacă nu se simte astfel) – are toate șansele să devină omul de tip vechi. Dar să vedem care sunt trăsăturile prostului, în lumea nouă. Am găsit și răsfoit câteva, comune:
Ignoranță. Prostul nu își pune întrebări, digeră totul de-a gata.
Știe el mai bine politică, dar dacă îi dai proba de filosofie politică de la BAC 2020, nu ia nici 4 puncte.
Își reconfirmă și validează singur mereu certitudinile- mereu aceleași. Le urlă tare.
Își ia informația sintetizată din lideri de opinie cu care se identifică: își validează micuța bulă prin like și comment la alți ”proști” dar de un rang mai mare, boemi, validați de știință, ajunși în mari funcții.
Are emoții și o acreală și frustrare pure. În fond, își înalță argumentele- crede el- prin aceste izbucniri de agresivitate și trufie maxime.
Nu are TV în casă, el spune că TV-ul manipulează. Stă cu orele pe feisbuc băgându-și în schimb doctrine-n cap.
Nu a citit niciun studiu de specialitate în viața lui. Nu poate trece de Abstract.
Nu știe să facă diferența între obediență socială- conformism și normă
Ar pica BACU dacă l-ar da acum, cu aproximativ nota 5, mediu.
se întreabă de ce un actor își dă cu părerea despre politică, dar îi sheruiește pe actorii proști care urlau și disperau că nu știau care era întrebarea la Referendumul din 2018, oferind direcții clare societății civile.
Nu îți poate da niciun motiv concret pentru care credința lui este cea bună, și nu a ta. De fapt te jignește în dezbatere sau își arată frica pe primul plan. Nu știe nici la 40 de ani că Frica este o emoție, nu un argument.
Acum că am descrie jumătate și mai bine din civilii din facebook, cred că lucrurile stau destul de prost în România, la capitolul luciditate.
Și acum că se creează contextul și terenul propice pentru fraze ca ”nu ești medic, deci nu poți avea păreri în medicină și nici măcar drept asupra propiului corp ”
sau
”nu ești avocat, deci nu poți înțelege o lege”
sau
”nu ești om politic, prin urmare nu ai voie să-ți dai cu părerea despre măsurile luate de Guvern”
sau
”ești un actor- mimezi și te prefaci bine- nimeni nu te crede”
sau
”De când un actor își dă cu părerea în treburile politice ale țării?”
luați în considerare următorul MEMENTO:
ȘI DREPTUL DE VOT ESTE TOT UN SOI DE PĂRERE.
Prin urmare, închinarea la o nouă realitate are la bază dogmatismul criticat tocmai de atei, în lupta lor cu religia: spălarea pe creier, repetarea obsesivă a unor afirmații până când ele devin adevăruri sociale absolute, închinarea la idoli -la ”preoții” sistemului sau dictatorii medicali, și desigur, nu în ultimul rând, avem de-a face acum și cu aplauzele mulțimilor când vreun ”eretic” moare de virus sau este internat fără voia lui- în cazul acesta fiind vorba de către credincioșii absoluți- care recurg la metoda marginalizării cumplite a celor care ”nu cred”. Astfel, marginalizarea ”necredincioșilor” are loc fix pe același prinicpiu al fanatismului -dogmatic-, o față neagră a creștinismului sau a religiei în general- despre care probabil știți, sau probabil nu știți. Pedeapsa capitală astfel provine de la dictator- transferată pe principiul acolitului- în gura lumii în acest caz- reprezentarea pământească a ”Stăpânului absolut” . Sentimentul apăsător și senzația care te încearcă- de inadecvare ar putea fi chiar și forme acute de discriminare, prin negarea propriului drept la conștiință- fie ea medicală sau de orice altă factură (excepție cele ce țin de progresism- sper că e clar). Persecuția acestei categorii de necredincioși sau sceptici este urmarea clară în societate a acestor norme.
Dacă pe vremea URSS-ului se duceau adevărate campanii antireligioase sau împotriva tuturor credințelor, prin distrugerea bisericilor sau transformarea lor în cluburi sau depozite, interzicându-se orice fel de material religios, astăzi se duc campanii de distrugere fix a necredinței- a scepticismului, prin aceeași tehnică perfidă de eliminare a influenței NECREDINCIOSULUI sau a pandemiscepticului din societate. Nici nu e de mirare că de dragul de a avea o imagine îmbunată social, mulți oameni susțin public că ei cred orbește în coronavirus, dar când ajung acasă își dau seama că ceva nu e în regulă, dar dacă ar spune și ei ceea ce cred cu adevărat, ar fi marginalizați și persecutați. Sigur că azi nu fuge nimeni cu bâtele după ”necredincioși pe stradă”, dar e destul de nasol să-ți iei înjurături și blesteme în online, și apoi să te trezești cu migrene și coșmaruri, neînțelegând DE CE. Ca și în stalinism, dacă nu erai ateu nu obțineai simpatia grupărilor din care doreai ambițios să faci parte. Azi îi spunem popular pupincurism, sau tradițional: lepădarea de credință pentru a îmbrățișa ”duhul lumii”, faima, slava deșartă și aprobarea plebei pardon- mulțimii.
Regimul s-a schimbat, tiranii-s aceiași !
Dar… Scepticii mereu câștigă !
Scepticul îndrăznește, caută și cercetează, nu se lasă potolit de autorități și statistici, în timp ce fanaticul este sclav prin definiție, este anti-soldatul oricăror forme de îndoctrinare și îndobitocire de mase, lovind cu trufie și prostie în oricare este mai ”prejos” decât el. Așa cum făceau, (sau mai fac?) martorii lui Iehova, mormonii, baptiștii și în general ”religiile” astea cu marketing de tip MLM.
Ironia sorții? ce întorsătură de situație: ateul, încercând să te atragă de partea credinței sale în totalitarismul medical, în adevărul ”științific” prefabricat, ca fiind unica religie valabilă social în baza căreia construiesc o soțietate, servindu-ți același discurs ”fierbinte” și înspăimântător pe care îl folosesc martorii lui iehova, baptiștii sau alte religii când își racolează clienții.
Cioc, cioc, primiți cu sfântul covid19 ucigător de aproapele?? Dacă nu crezi în el, va veni peste tine și te va îmbolnăvi! (îmi zise recent o prietenă)
NU!
___________
Acest articol este protejat de către dispoziţiile legale incidente și este interzisă copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a acestuia. Articolele publicate pe www.trasaturidinfront.ro pot fi preluate doar în limita a maxim 500 de caractere, fără a depăşi jumătate din totalul de caractere, şi cu citarea obligatorie a sursei, cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea articolelor publicate aici, vă rog să mă contactati.
Am citit felurite postări și articole despre vloggerul Selly, asa ca mi-am zis hai să vedem ce-i și cu individul ăsta, pentru că este bine să verifici adesea adevărul din mai multe surse, și să îți faci propria părere despre oameni și lucruri. Culmea, așa zice și Selly, asta oare mă face pe mine o nemernică, la fel ca pe el? 🙂
E faină egalitatea, vă place multora. La clasă, când ai 20 de elevi LA FEL, și nu trebuie să te porți personalizat cu fiecare, să nu obosești. În trafic, când toți merg la fel de ”civilizat” , respectând viteza- una și aceeași pentru toți. Deși ai 130 la oră pe o autostradă, maxim, ești huiduit de toți proștii dacă mergi cu 70. Sau invers, dacă o depășești.
E faină egalitatea, când toți colegii de muncă iau același salar, și abilitățile nimănui nu contează, nu se pun, pentru simplul fapt că toți ceilalți (proști) nu pot să le vadă. E faină egalitatea când ești și șef, și nu ai nevoie de ceva diferit: calculezi mai ușor la plăți și salarii.
Egalitatea e cea mai simplă cale către pierzanie. Deep down inside, egalitatea este o tulburare mai veche rîvnită de mulți: uniformizarea maselor asigură multora succesul printr-o liniște interioară: aceleași replici la toți, aceleași tactici și șiretlicuri funcționează la toți, aceeași muzică mizerabilă pentru toți, aceleași ingrediente-n mâncare pentru toți, aceleași aspirații și năzuințe, aceleași scopuri de viață precise, dictate de branduri.
E faină egalitatea, când ieși pe stradă, tu , cel care îți dorești să fii ALTFEL Și DIFERIT, și îți dorești și te aștepți să PLACI LA TOȚI !
Știu, e faină egalitatea, respectă principiul divide et impera, după care rămâne doar IMPERA, pentru că odată divizați oamenii, este foarte ușor să-i manevrezi pe toți înspre același stil de gândire, de a face și de a fi.
Egalitatea- ea prinde aripi și rădăcini deja peste tot. La librărie, la altă librărie și la cealaltă librărie, aceleași cărți zac pe raft la rang de cinste, aceleași titluri, aceleași deșarte promisiuni create de exact același tip de lideri. Diferă doar carisma fiecăruia, căci pentru a ajunge la egalitate, mai întâi țintești puțin personalizat. Și tot așa… tot așa…
Am prieteni de dreapta care adoră și ei egalitatea: ne-ar vrea pe toți cu năframe, în coate, genunchi, sau pe burtă, cu fața la icoane și atât, toți adorînd dogmele unice impuse de biserici și memorând adevăruri compromise, toți uniiți în cuget și dispreț față de necredință, față de cel puțin diferit, față de filosofie și școală, față de îndrăzneala de a fi TU ÎNSUȚI.
Ce vă mai place egalitatea. Că ea se vede în toată splendoarea ei, la vot. Când e ușor să faci campanii psiho-tactice de marketing și P.R. pe sute de mii de oameni LA FEL, și e mai puțin costisitor, decât dacă ar fi să împarți câteva zeci – sute de tehnici pentru clase diferite.
Socotiți aceeași schemă când vine vorba de manipulare. E ușor să tragi o singură dată de o sfoară și pârghie și să se miște milioane, dintr-o mișcare, decât să traci sute de mii de sfori, ca să-i miști și manipulezi pe milioane….Știu că asta v-ar place multora. Să trageți 1 pârghie și să vă joace-n strună zeci, în cazurile mai apropiate, sau să trageți vreo 3 și să cadă cu miile. Nici asta nu se va întâmpla. Dar…
E faină uniformizarea, e garanția supremă a păcii. E visul vechi al unor ciudate popoare, aspirația globaliștilor pentru o ”lume mai bună”, fără ciocniri de civilizații, interioare sau exterioare.Fără bruiaje, de lumină chiar, fără îndrăzneli calitative de ființă, fără intervenții divine, fără nebunia frumoasă a geniului, fără smerenia adâncă a sfântului. toți la fel, toți o apă și-un pământ, chiar și pe palierele de sus ale ființei, maslowian vorbind.
Deci, cum să nu vă placă egalitatea? Uite, fiecare tabără o adoră și cumva fiecare vrea ca oamenii să se îndrepte în direcția ei.Mulți, mulți munciți la implementarea planului, și nici măcar nu vă dați seama.
Rezervați-vă, măcar din când în când, o zi pe săptămână pentru a fi voi înșivă, și pentru a-i lăsa și pe ceilalți COMPLET LIBERI.
Dacă spui că Fiecare viață contează,
nu mai poți să faci nimic, nu mai poți învrăjbi oamenii, clasele și societățile, pentru a le putea potoli apoi, și îmblânzi, întru uniformizarea de mase.
pentru că fiecare viață fiind UNICĂ și cu IDENTITATEA EI PROPRIE ȘI PERSONALĂ, e greu tare să tragi sute de mii de sfori ,
când e mai simplu acum să te manipuleze prin branduri și slăbiciuni sau nevoi, pentru ca în timp, când se aprinde beculețul, milioane de oameni să acționeze cumva la comandă.
Să dau un mic exemplu de ce egalitatea convine celor care s-au obișnuit să viețuiească în baza unor instincte de turmă și un fals instinct de auto-conservare, prost înțeles și aplicat. La firma la care lucrezi, ai 20 de colegi, toți la fel, toți aproape egali, excepție salarul și felul de a se îmbrăca. Se împacă bine și sunt mediocri, nu excelează cu nimic, nu au ciudățenii, iar fixurile sunt din clasa fixurilor setate de branduri sau seriale, muzică și filme. Apare între ei un om diferit, care și-a structurat o clară putere interioară bazată pe ZERO NEVOI din afară, dar dornic să dăruiească, generos, spiritual și așa mai departe. Nu știe seriale și filme, nu are timp să copieze maimuțăreli și comportamente de-a gata (template-uri psihologice, forme de părjituri), așa că el nu este bine primit în grup. Când apare, ceilalți își dau ochii peste cap, fac grimase, pleacă, îl incită la vorbe degeaba.
Patronul, sătul de discrepanțele între acești oameni, fie alege să-l dea afară pe el, fie va alege să uniformizeze grupul, sau să vrea asta, pentru că , să zicem că mai are vreo 2-3 așa mai….speciali. (adică naturali, dar ei apar ca fiind speciali prin simpla alăturare la cei care se imită reciproc din media și din ei înșiși). Îi este mai ușor să facă management, în mod clar. Ce spune el se poate aplica mai ușor la toți. Dacă nu, cei speciali zboară, împrăștiați în zare de ceilalți mulți- a căror putere nu o putem contesta.
Dorința de Egalitatea este o mare slăbiciune socială a omului. Dreptatea și justiția, ne macină pe toți. Și pe mine m-a măcinat o vreme. Am căzut de câteva ori în capcana acestei minuni socialiste ale naturii. Însă mila individuală și altruismul nu trebuie confundat cu politica incluzivă și cu adorarea psihopatologiei, ca unică formă de viețuire. Dualitatea lumii este importantă- pe ea se clădesc valorile, scara ierarhică a lor. Declanșarea acestei nevoi induse prin evenimente atent selecționate să se petreacă în lume, dublează dorința de egalitate.
Egalitatea este garanția păcii în lume, pentru cei care nu au pentru că să lupte, pentru că știu că oricum pierd.
Pentru că acolo unde este egalitate, nimeni nu se ciocnește de nimeni și nimic, nu există conflicte indiferent de domeniul, și domnește pacea. Dar de asemenea, domnește și moartea, căci egalitatea înaninte de toate înseamnă latență, înăbușire și reducere la tăcere, o înăbușire de temperament, o îngropare a personalității omului, prin înfrânarea EXAGERATĂ a lui, cu forța. Nici măcar Dumnezeu nu îndrăznește să facă asta!
Aceia care îşi imaginează ca fiind adevărat ceea ce nu este adevărat, şi care văd ca fiind fals ceea ce este adevărat, nu ajung niciodată la Adevăr, ci urmează dorinţe deşarte. – Buddha-
Cum poți spune că prin practici spirituale ezoterice de tip YOGA poți aduce armonie între suflet, trup și minte? Așa ceva este o eroare fundamentală bazată pe o lipsă crasă de cunoaștere în domeniu. Practic cum poți tu să împaci materiile diferite într-una singură? Nu poți. Poți să amesteci apa și uleiul? Nu poți. Poți să torni lapte pe ulei de motor fierbinte? Aveți idee ce se întâmplă?
Și atunci de unde senzația asta că aceste lumi s-ar completa? Sigur, sună atât de siropos orice intenție de unificare a tărâmurilor de basm cu lumea terestră, cu jungla urbană.. utopic, da.! Dar o singură chestie amintesc aici pe scurt, și cu asta nu vă mai obosesc. Există repere enorme și vaste în literatura de specialitate care studiază lumile de dincolo, nevăzute, însă cea mai pragmatică și concisă este asta:
”Căci sufletul nostru nu-i din lumea aceasta”. (Biblie)
Și cum poate ceva care nu e din materia asta să se unifice cu materia asta cu atomii și moleculele științifice materiale pe care le putem studia? NU SE POATE. Puteți să concepeți așa ceva? un pic!
De asemenea, ruperea Sinelui de lume este cauza multor depresii și zguduiri interioare care apar în urma practicilor pseudospirituale. Plânsul degeaba, labilitatea emoțională, senzația de disperare, de rupere din tine, de schimbare a paradigmei, a vibrației interioare și în general izolarea de tot ceea ce erai prin depersonalizare (căci asta este-) sunt doare câteva dintre sutele de efecte dezastruoase care au loc în corp, în timpul acestor ”eliberări” interioare. (…) Dizolvarea Sinelui nu este nimic altceva de fapt decît fix slăbirea corzilor personale de putere interioară, spre a fi un pion obedient, lasciv, adormit și ușor de guvernat din afară. Dizolvarea ego-ului, așijderea- o formă de debarasare de putere interioară, prin care omul, dornic să adere la o credință conform căreia tot ce vine din pronumele personal”eu” este- e egosim, devine o marioneă, o păpușă de paie, o formă de viață lipsită de putere, voință, motivație, planuri, credințe. Se legumifică, devine consumat! Și atunci, oamenii mulți având slăbicunea de a-și dori să fie buni, de a -și dori să fie VĂZUȚI ca fiind buni, și validați de societate, încep să se anuleze prin programare mentală. Mai departe:
Ce zice un specialist yoga? (preluat din presă https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/biseria-ortodoxa-reactie-vehementa-impotriva-yoga-este-inhamare-absolut-incompatibila-cu-credinta-ce-spun-practicantii.html )
Nu e incompatibilă yoga cu religia, yoga nu vrea nici creștini, nici penticostali, nici catolici, ea aduce doar o stare de meditație, dincolo de partea fizică, ea te pregătește pentru rugăciune, de pildă. Noi ne rugăm, însă când ne rugăm ne gândim că ba ne e foame, ba ne e rău, nu suntem concentrați, ei bine prin yoga reușim să facem asta, prin meditație”.
Firește că yoga nu e incompatibilă cu religia și nu vrea creștini sau orice altceva. Întâi de toate, a fi parte dintr-un grup înseamnă credințe puternice și stabilitate, înrădăcinare a omului în acel ceva ce îl definește. Excepție dacă ești în grup de yoga, acolo fiecare ins se crede superior celuilalt și unic, mimează că sunt uniți dar în realitate singura trăsătură care îi unește este trufia. Trufia desparte oamenii.
A te smulge din credințe înseamnă automat un soi de dezrădăcinare, o tentativă de depersonalizare, sau în orice caz, un început pe acest drum sensibil. Și da, noi ne rugăm, și când ne rugăm ne iau cu asalt fel și fel de gânduri, de senzații și nevoi, însă întrebarea mea este: are nevoie Dumnezeu cu adevărat de corpul nostru fizic și atenția totală spre EL? Și dacă da, cum facem să avem feedback în așa ceva, dacă o facem bine? vedeți voi, noi ne-am obișnuim adesea să privim spre cer, și să ne deschidem acolo undeva, crezînd că în afara noastră Dumnezeu ne va răspunde sau ne va face să simțim ceva. În realitate, acest teritoriu al dorinței de a simți este și cel mai periculos drum presărat cu înșelări. Oricînd la celălalat capăt, ți se poate răspunde, prin senzații , prin închipuiri, prin iluzii, apariții ciudate, entuziasm care să te deschidă și așa mai departe. Cu cât îl cauți mai mult pe Dumnezeu să-ți dea semne și să fie prezent, cu atît e mai ușor să fii înșelat. nimic nu e mai puternic în om decît dorința și aspirația către Dumnezeu. Și firele de păr din cap îl caută, doar că noi încă nu știm, sau nu putem să înțelegem. Așa că ăștia spun că prin yoga de fapt, reușești să te rogi, prin meditație. Cui? Că dacă te rogi lui Dumnezeu Tatăl a tot și toate, n-are nevoie de tine să te adîncești în transă, nici în relaxare- TU AI ! Și atunci cui dai rugăciunea? lui Dumnezeu sau e doar o scăldare egoistă în totalitatea simțurilor și senzațiilor tale?!
Ce e dincolo de aceste expuneri de marketing, e evident, și intrăm deja în ezoteric: deschiderea omului către planurile subtile, ascunse imateriale, pentru interferențe. Am scris recent un articol aici despre meditație– și de ce ea nu alungă frica. Adîncirea în aceste lumi interioare de vibrație joase, fiziologice, incarcate cu frici si instincte primare este cu atît mai mult o expunere către orice altceva mai puțin Dumnezeu. Pe șleau: se pot produce interferențe foarte ușor. Interferență este cînd entitate de întuneric pătrunde în spațiul și cîmpul personal al unei ființe umane, atunci cînd aceasta își scade vibrația în timpul meditației, adică își mută atenția și simțirea în planul subtil și fiziologic, care nu are de-a face cu lumea , cu Soarele și cu… VIAȚA !
Are nevoie Dumnezeu să ne pună pe noi în ipostaza asta de a deveni puțin labili, psihotici și instabili emoționali? Revin și spun, ținând cont de avertismentul sfinților părinți cu privire la năuciri interioare și exterioare, are nevoie cu adevărat Dumnezeu să ne dedicăm lui Trup și Suflet, de a sta într-o stare de nemișcare- adică opusul vieții, adică fix a cele ce sunt ALE LUI- pentru a dovedi noi înșine că suntem ai SĂI și că suntem atenți la el? Ca o concluzie, revin la punctul inițial, în care am arătat de ce unirea lumilor sau desprinderea Sinelui de partea fizică, tulburarea minții și scoaterea omului și a minții sale din realitate înseamnă și un pic de psihoză , adică o smulgere din lumea activă, din viața lumească, din tot ceea ce înseamnă acțiune, înfăptuire și mișcare. Unirea lumilor, așa cum o propune yoga însă este subtilă, fără să ne spună clar adevărata intenție, care de fapt înseamnă primii pași spre depersonalizare. Sub pretextul de a te pune pe tavă- trup, minte și suflet, lui Dumnezeu, yoga îndeamnă creștinul și nu numai, la exercițiul acesta ciudat al corpului de a se deschide în exterior, în afară, fără neapărat ca de asta să beneficieze UN OM, O ACȚIUNE, O STARE, UN PROIECT, O ÎNFĂPTUIRE, UN PLAN DE VIAȚĂ, sau ALȚI OAMENI. Cînd o plantă moare, ea se închide. Cînd înflorește, se deschide.
La fel și noi ca oameni. Ne deschidem celorlalți așa cum suntem. Deschiderea chakrelor înseamnă de fapt exact opusul: închiderea către oameni, deschiderea către tine însuți, prin îmbrățișarea trufiei, excluzîndu-l pe Dumnezeu. Ne deschidem prin credință firesc noi așa cum suntem, cu trupul nostru obosit, cu psihicul tulburat, cu toată ființa.
Nu mai zic, se risipește multă energie făcând yoga, dar asta este partea 2, și revin cu amănunte mai tîrziu.
Așa că dragă Yoga, mai pune mâna pe studiu, asemenea și ”învățăceilor” care din 2 respirații și un lotus, niște serotonină si cîteva bețișoare parfumate, sau poate o ciupercă și alte cele, încep să-și spună iluminați.
Cat despre pozitii nefiresti ale corpului, vedeti si dvs. conform imaginii reprezentative ce se intampla cand… esti pe cale sa ~te pierzi cu firea~.
1-0 pentru Biserica Ortodoxă. Într-adevăr, credința simplă în Dumneeu, nădejdea, naturalețea, firescul vieții de zi cu zi, bucuria de a fi VIU sub Soare și a înfăptui naturalul care îți vine, reușind astfel să aduci un surîs oamenilor și o bucurie cât de mică în afară, sunt incompatibile cu colapsul cognitiv-emoțional al new-age, cu evadarea din viață și îngroparea conștiinței în pulsiuni și methne joase subconștientale.
Las aici un filmuleț la care trebuie să reveniți ori de cîte ori sunteți atrași de formele moderne de ”evoluție” spirituală, care de fapt, pe șleau, nu sunt altceva decît programe psihologice de depersonalizare în masă, menite să formeze oameni rupți din ei înșiși, slabi si sclavi sistemului de control care bate la orizont.
