Sextante, origami și prerogative

Mai multe cumpărătoare blonde din mai multe judeţe ale ţării, cu excepţia Ardealului, Munteniei şi Banatului, au luat cu asalt sex shopurile, în căutarea noilor produse : sextante,origami şi prerogative, chestii care fac senzaţie în pat, sau pe birourile directorilor de marketing. Produsele au trecut repede,datorită faptului că româncele sunt acum tot mai deschise la minte,şi îşi învaţă bărbaţii să fie creativi în dormitor. Aşa se explică faptul că tot mai mulţi îşi pictează dormitorul în cel puţin 5 culori alese la întâmplare.

SEXTANTUL – măsoară atât distanţa unghiulară dintre două puncte (culminante) cât şi posibilitatea combinaţiei dintre cei doi parteneri/partenere în poziţia sexuală aleasă.Ideal pentru sfârcuri,măsurători în kamasutra,orientare masculină şi calcul al “Luna de pe cer” faţă de steaua aleasă din dormitor.

ORIGAMI – sunt imitaţiile de vagin din hârtie.Dedicat nu doar bărbaţilor,ci şi femeilor lingătoare de plicuri (poştăriţelor),sunt fabricate din hârtie moale sau dură,asemeni hârtiei igienice.Modul de folosire poate fi acelaşi,partea bună e că acestea se pot spăla,iar surpriza finală: după ce au fost spălate,utilizatoriul şi-o poate confecţiona singură,după forma şi mărimea dorită.Gaura nu este inclusă în preţ.

PREROGATIVELE – se ataşează pe organul sexual masculin şi oferă bărbatului exeRcitare supremă ,îl împuterniceşte,îl privilegiază şi este absolvit de orice ratare.Are o formă specială,ovală,se adaptează perfect unui vagin supraelastic .Uzul în exces poate avea ca efect secundar senzaţia de “preşedinte”.

Mulţumim sex şopului care mi-a dat voie să fotografiez produsele.Este vorba despre cel vizavi de Şcoala generală nr.3,14 din apropierea Grădiniţei cu program nocturn,str.Fanteziei nr.69,şi patroanei Sânziana Cunilinguşescu.

2009, publicat în times.ro/trombon (timesnewroman)

 
      
 
 
 

După agoniseală, cu ce rămânem?

Există o satisfacție de origine comunistă pentru câteva categorii sociale, să-i vadă pe tineri chinuindu-se și dând din coate pentru niște mărunți zilnic.

Mă refer la familiile acelea înstărite, care în urma comunismului au dobândit avere, și totuși, au o plăcere dubioasă în a-și vedea plozii cum se zbat, să supraviețuiască, încercând din răsputeri să-și mențină condițiile de lux în care au trăit acasă.
Banane, cacao, haine de firmă și cam tot ce-i mai bun și calitate, căci există o educație consumeristă și aici.

Părinții de atunci devin călăii de acum, aceiași care frenetic aproape, se bucură să-și vadă fiul cu mâinile rupte, dar cu un S8 în buzunar și eventual, o mașină tare. Ei înțeleg doar munca de la 8 la 4 și dacă se poate, cu târnăcopul, să lase semne. Munca trebuie să fie evidentă. Nu există intelect, ci doar transpirație, aici, căci așa ne-a învățat comunismul. Orice frustrare care devine nevroză, care devine schizofrenie, este un moft, pare-se, al unui copil care vrea să fie în centrul atenției. Băga-mi-aș !
Nu cumva să cultivăm vocația și valoarea în societate, sau în orice caz, acele exemple deviante care reușesc să strângă cureaua, fără ca măcar să dețină una adevărată.
Dacă mâine se întâmplă ceva și ni se duce agoniseala, cu ce rămânem?
Cine suntem, dincolo de smartphone?
Cine suntem, dincolo de țoale și bani și parfumuri scumpe?
Cine suntem, când nu avem țigări să ne calmăm frustrarea?
Cine suntem, când psihologul o mierlește, și nici propriul părinte nu mai e ce-a fost ?
Cine suntem, când bate vântul în hypermarket, și nu mai e vreo mașină să treacă la terasă să ne admire îmbrăcămintea?
Cine suntem, când se ia curentul, și noaptea pare un chin fără sfârșit, în care unicul tău prieten, dar și dușman, rămâi tu însuți, lipsit de putere, lipsit de…acele obiecte !?

Hm? Răspundem și noi cît mai repede la toate astea!?

 

De ce ne fug oamenii din țară.

Sunt atât de multe de făcut în România, ”țara mea de glorii, țar mea de dor”, încât mă miră faptul că tinerii pleacă, băgându-și piciorul la propriu în oportunitățile nevăzute de ei,de aici. Ei nu-și văd oportunitățile nici în ei înșiși, dar mai în afara loc… Și asta e problema de fapt. Ei spun că nu se poate face nimic aici, în realitate acest fapt ascunde o neputință mai mare: specializarea, voința și răbdarea de zi cu zi.

Continue reading “De ce ne fug oamenii din țară.”

Jandarmii conștiinței și chiștocul etic

Mai bine arunc un chiștoc pe stradă, ocazional, și creez locuri de muncă, o nevoie de curățenie la care să răspundă statul, organizațiile etc, decât să fac nevroză.
 
Vedeți voi, problema jandarmilor conștiinței este că în timp, au învățat să impună asupra celorlalți propriile moduri de gândire, îngrădind, fără să știe poate (sau știu?) libertatea de exprimare a celuilalt. Niciun om cu capul pe umeri nu va arunca gunoiul pe stradă, asta este de la sine înțeles și CLAR. Cine o face? Ignorantul. Omul fără conștiință. De asemenea, oamenii fără conștiință mai comit și infracțiuni.
Însă mai mult decît actul în sine, mă tem de cei care simt că ar împușca pe cel care aruncă un chiștoc pe stradă. Vă dați seama ce raportare? Un individ simte FURIE și acționează, pentru că un altul și-a permis luxul și libertatea (garantată oare?) de a fi EL ÎNSUȘI- adică PROST, lipsit de conștiință ambientală. Bine, unele orașe arată mai urît decît conștiința ăstora, dar nah… Și știți ce face furia, nu? Ei bine, din furie și spirit justițiar mulți indivizi au comis crime, doar pentru că EI AVEAU DREPTATE. Astăzi, furia s-a îmbrăcat oribil, duhnește a birt vintaj și cidru, și înlocuiesc treptat conștiința socială. Ei își zic Toleranții  și au o gravă intoleranță la adresa celor care nu le bifează norma de perfecțiune.
 
Sigur, noi ca societate pedepsim prin legi acele acte care dăunează PENAL, dar între un individ care simte furie și e în stare de orice la momentul respectiv, în spiritul ”dreptății și a propriei justiții” și un altul care, prost, ignorant și pe moment lipsit de alternativă, aruncă, nervos sau pașnic, chiștocul pe stradă, care din cei doi este mai condamnabil? Dar mai periculos?
Să nu mai zic de faptul că dacă mai mulți aruncă mizerie pe stradă, apare nevoia locurilor de muncă:
 
Dar nu, jandarmii conștiinței umane, acești stîngiști undercover , nu au înțeles încă, deși sunt cu ea pe buze, că libertatea înseamnă nu doar să NU fi de acord cu celălalt, ci și să -l lași pe cel mai prost să facă ce vrea el în limita legii.
 
Strategia asta de a mustra direct, și poate într-un mod obraznic, nervos, pe cel care a greșit, sau a fost răuvoitor cu chiștocul, aruncându-l pe asfalt în loc să-l stingă domol pe limbă…. seamănă izbitor cu strategia taxei pe CO2 inventată de BillGates.

Continue reading “Jandarmii conștiinței și chiștocul etic”