Scurt Ghid pentru a găsi o Agenție de publicitate potrivită

Cum să găsești agenția de publicitate  potrivită ?

  • Analizează website-ul agenției. Se potrivește cu compania ta, cu tine? Are greșeli gramaticale? Nu e cazul să le numeri, desigur, dar și cea mai mică greșeală poate fi gravă, pentru o agenție care se prezintă ca fiind cea mai bună în domeniu. De la copywriteri care fac greșeli elementare de exprimare, la servicii de webdesign ofertate pe site-uri low-cost, primare, toate aceste detalii sunt importante. Treaba lor este să NU facă greșeli, altfel lucrai singur. Greșelile de tastatură Nu se pun . Spre exemplu, cea mai frecventă greșeală  rușinoasă, găsită, este aceea în care agenții care se prezintă profesioniste și cu vastă experiență, oferă servicii de ”copyrighte” în loc de ”copywriting”.

Continue reading “Scurt Ghid pentru a găsi o Agenție de publicitate potrivită”

Noua Lene Mondială

Noua ordine mondială   este acum noua Lene mondială.
Pentru ca specialiștii în multe domenii să nu mai fie nevoiți să-și mai exercite armonios și cu același talent- sau lipsa lui profesia, se înscriu pas cu pas tactic toți în politică.
Medici în PSD care vor vaccinare obligatorie
Miniștri de Finanțe și foști economiști repetenți la română și etică dornici să automatizeze procese, strategii și calcule
Miniștri de Agricultură care cultivă cîte ceva pe Farmville
Nutriționiști care propun aceeași dietă perfectă tuturor.
Specialiști în tehnologii care de dragul trufiei minții lor, distrug prin aplicații și net mințile ale milioane de oameni din țară și mpamaond.
Polițiști care s-au plicitist să dea amenzi, să urmărească și să fie vigilenți- fac alianță cu dictaturi moderne în care cetățeanul e unicul milițian- și mai eficient și mai învrăjbit tactic- aflat pe stradă și la tot pasul.
Camere de supraveghere peste tot care îți analizează și stochează psihologia. Pentru că e dificil și obositor să faci o facultate și o anamneză unui om, doar atunci când e cazul, să îl investighezi.
Trafic și schimb de informație prin comunismul informațional: baze de date accesibile tuturor statelor, pentru a-și înfăptui scopul.
Libertate supremă întru cuvînt: poți să spui orice, pe internet, poți să scrii cît vrei, dar algoritmul dirijează doar ceea ce este omologat de guvern- nu mai sunt cenzori- aici e un întreg aparat. Nimeni nu vede, nimeni nu te aude, dar ești liber să te exprimi, nu-i așa?
Șoferii care până mai ieri se lăudau că și-au descoperit vocația și pasiunea de a conduce, declarând iubire șofatului și mașinii – acum își cumpără mașini care se conduc singure.
Taximetriștii devin servitori și chelneri- prin aderare la Uber
Veganii își dau arama pe față și susțin injectarea în corp a unor substanțe netestate pe oameni. Militantismul pro-choice a fost dat uitării, nimeni nu mai deplânge soarta animalelor, acum e ok să ai produse testate pe oameni, deoarece animalele au fost salvate de la experimente capitaliste.
Nu mai trebuie să administrăm proprietăți private,să plătim niciun impozit, acum plătim tribut lumii proprietății comune www.
Medici care nu știu să vindece, așa că impun regimuri stricte de viață. Sau pur și simplu îți pun verdicte fatale, iar în cazul în care nu s-au adeverit, bravo lor, că te-ar fi salvat de ceva.
Preoți cu cruci reci de piatră îndeamnă la revoltă, pentru că s-au săturat să propovăduiască, să învețe și să demonstreze iubirea, așa că ei se inserează în politică, spre a potoli oamenii de la păcate. Cu forța și cu gura acră.
Asta-i lumea. Și nimeni n-are un guvern, nu există nicio autoritate, fiecare e mânat de forțe interioare necunoscute nimănui, apoi spun cu toții în cord, idiocratizați și toate celelalte: ASTA-i LUMEA: Asta-i noua ordine.
Noua cohortă socială.
Un film cu proști, un idiocracy, cu certificat.

Fritz și primul buric dezvelit al orașului

Nu o să uit prea repede primele cuvinte ale domnului Fritz cînd a ieșit în Piața Operei la adunarea fără de distanțare socială și fără de mască din seara revoluționară de dumincă:
 
”Mai faceți un pic de loc: Avem ceva pe care să stau? Mai puteți să mergeți un pic înapoi, cîțiva pași? toți, un pic, cîțiva pași înapoi ! Avem unde să stau?
Între timp, niște oameni îi aduc niște paleți răpciugoși și îi așează cu migală aproape acolo să poată să urce. Mă uit la stilul mîinilor sale, la unduirea corpului, mișcarea capului: se întrevede noul tip de om nou la orizont: efeminat, își ridică brîul asemeni unei dive susținută de ovații pe care și el parcă simte că nu le merită. Poșeta lipsește. E și ceva ce aduce aminte de mișcarea gay-ilor care își lasă buricul la vedere cînd flutură mîinile. Buricul care apare ostentativ este sediul suprem al sexualității, al seducției totale și demască o formă mai mult sau mai puțin incipientă de exhibiționism. Cînd cineva ridică buricul și își leagănă corpul oferind priveliștea zonei, el demască de fapt incapacitatea sa de a se individualiza, sub presiunea regulilor și normelor sociale la care forțat sau nu s-a adaptat, neavînd ocazia să-și definească individualitatea și propria personalitate. Ținînd cont de contextul comunitarismului în care s-a autoîngropat acest personaj, forțat fie de terți fie de împrejurări sau nevoie de autoimportanță, sau poate chiar disprețul față de încălcarea regulilor, ( a se vedea refuzul ulterior de a publica diplomele) am putea crede că el ascunde de fapt o indisciplină și un egoism feroce. Este greu să fii un individ aparte în cadrul comunității mai ales dacă te-ai dedicat operelor de caritate. Un om fără cod de recunoaștere, fără grup de apartenență poate fi o amenințare pentru ordinea stabilită în comunitate- prin urmare un anarhist. Cel mai probabil Fritz disprețuiește anarhiștii, dar asta reiese din faptul că e membru într-un partid al extremei Stîngi. Ca să fie mai pe înțeles: nevoia sa de apartenență este în conflict cu nevoia de individualizare pe care și-a înăbușit-o, de aici și limbajul trupului său care este cam în necondordanță cu imaginea publică: exhibiționist, cu un ego feroce vs. omul comunității, adorabil, simpatizat de mase, adaptat și adoptat de toți și toate.

Stîngăcia gesturilor sale provine somatic din caracter: un tip vertical prin stilul îmbrăcăminții, emotiv foarte prin ceea ce ascunde într-însul, iar asta se poate distinge în afara clipurilor filmate în campanie, atent. Personajul autentic va fi și a fost bine ascuns de ochii vigilenți ai celor care chiar ar vrea să-l cunoască pe bune, și nu să se lase impresionti de imaginea dezirabilă. Și mai ceva: studiat de către cei care nu tremură atunci cînd primesc o ”mână întinsă”. Frivol atunci cînd nu vorbește despre ”realizări politice”, alunecos precum un pește mic, peisajul nițel intim al acestui individ  aduce aminte de țoapa masculină cu carte, înconjurată de sute de oameni slabi, pentru că știe să intre pe sub pielea subțire a tuturor. Cu calități muzicale la fel de superficiale precum temperamentul ”mediocru” care l-a făcut adorabil înaintea tuturor, căci atunci cînd nu spui nimic, nu faci nimc, nu zici nimic- ești adorat de mase. Mai amintesc faptul că în ceea ce mă privește, și-a pierdut credibilitatea și consecvenț, substanța și noima, în clipa în care a terfelit stilul Gospel, aducîndu-l la nivel de ”muzică plebe” amărîtă, prin dizarmonie, alambicarea notelor într-un registru dramatic, apocaliptic, cutremurător de negativ. Sesizez și aici controversa între ”omul comunității” și omul ”dornic de individualizare și deosebire” dar incapabil să iasă din ”turmă”. Gospel înseamn bucurie, entuziasm și pozitivism, speranță, iar sub cupola falsei inovații, dirijorul și ”compozitorul” a reușit să facă din el un cal troian prin care a oferit publicului o cruntă dramă, o muzică în registru de bocet și semi isterie- posibil după chipul și asmănarea lui.  Aceasta a fost prima mea întîlnire cu Fritz, pe scena sălii Capitol iar atunci a fost judecat aspru în peisajul semi artistic de către cunoscători. Prima impresie nu se uită niciodată. 
 
Apoi, la finalul intervenției din Operei, detronîndu-și parcă propria imagine de campanie de pînă acum, spune: ”nu așteptați ca primarul să schimbe totul, vă rog frumos, fiți parte din schimbare”.Poftim? Adică nu tu ai promis că faci și dregi, că aduci revoluția bunei guvernări, acum ne rogi să fim și noi parte din schimbare? Ce urmează? Să-mi impui taxe peste taxe ca să îți susțin proiectele, de dragul milei publice și a acestui îndemn proletar la ”fii parte din schimbare”?   Poate că nu vreau ! 🙂 (între timp, toate acestea s-au adeverit)
La final, își aclamă cu stil clasa socială pe care o reprezintă și zice cu glas de slugă care a obosit: ”Are cineva o apă?” 
un băițaș mai darnic se oferă să meargă să-i cumpere, iar în sfîrșit scena se încheie.
Un împărat proaspăt încoronat informal de grupul de susținători care cere o apă mulțimii, în timp ce folosește ca tipologie de clasă pe acel om naiv care probabil a dat tot partidului: bicicleta, mașina să-și pună stikere, profilul de facebook pentru propagandă, iubita pe post de marionetă de partid, cărțile pe care le-a citit -tot pentru propagandă și labilitatea- tot pentru a fi folosite în avantajul partidului pe care oricum nu îl cunoaște- iată o adevărată rețea de sclavi, cultivată fățiș de indolența și ignoranța oamenilor de rînd, 
care cred că toate acestea sunt normale și sănătoase,
în calea noastră spre un soi de evoluție.
Căci evoluția personală e superioară revoluției. Oricînd. 
Să ne pară rău pentru ei…

Recalibrarea serviciilor când orice tip de consumator are putere de evaluare. Merită?

Plecând de la ideea că fiecare business a pornit de la o idee, și ideea a pornit de la o experiență subiectivă a individului: sau acel efect de AHA provenit dintr-un cumul al expertizelor și preferințelor sale, se impune ideea de a avea, dincolo de pachetul birocratic și afacerist al afacerii, ceea ce noi oamenii dar și companiile numesc VALORI.Continue reading “Recalibrarea serviciilor când orice tip de consumator are putere de evaluare. Merită?”