Social-media comunistă: facebook -principii

De ce facebook este un mediu comunist!? De însămânțare. Iată câteva motive:

1. Când cineva are o opinie care nu este în conformitate cu media, este imediat tras la răspundere prin comentarii subiective ale celorlalți.
2. Dacă cineva postează ceva pozitiv, i se va face observație imediat de către alții, despre răutățile lumii în care trăim. Ajustarea la o lume bolnavă este deci de neoprit. Intoxicarea cu emoțiile altora inevitabilă.
   
3.  Dacă scrii un comentariu complex la o postare dedicată maselor, și în acel comentariu inserezi cuvinte de specialitate, ți se va spune că faci pe deșteptul. Nu ți-e rușine? Cine ești tu? (chiar de-ai fi în domeniu, masele sunt dezgustate de așa ceva)
   
4. Comprimarea extraordinară a domeniilor în care se discută: dacă cineva postează despre știință, vei fi apostrofat indirect, în cazul în care faci apel și la alte domenii, pentru a afla un adevăr.
5. Oamenii care nu au poză de profil și nu au minim profilul completat cu informații personale, nu sunt credibili, ba chiar vor fi luați peste picior, în caz că cineva supărat de un comentariu, le va cerceta profilul. Dacă 90% din postări sunt simpatizate de ”detectiv”, și 1% împotriva principiilor lui, vei fi exterminat din cauza acelui 1% detestabil de către individ. Pe feisbuc lumina nu e a ta, e a surselor oficiale.
   
6.  Profilul care este completat integral, cu informații relevante, a unui specialist, de exemplu, va fi luat peste picior, în caz că cineva supărat de un comentariu, îl va cerceta. Reproșurile pot veni întotdeauna de oriunde. Regula nespusă.
   
7.  Miliția civilă este prezentă în online: ea este azi alcătuită din cetățeni care pe principiul puterii de grup, după ce aderă la o idee comună socială puternică, îl pot huidui în public pe cel care nu se conformează. Tehnica agenților infiltrați care calibrează mentalitatea zilnic în zeci de intervenții, postări și comentarii este des întîlnită.
   
8. Tortura, batjocura, trolling-ul sunt mecanisme de intimidare folosite frecvent fie de miliția civilă, fie de cei care sunt agenți ai unor idei sau altele. Cu cît grupul are o orientare mai precisă, cu atît cel care va contesta cu argumente o idee sau o va completa, va fi marginalizat, iar ideea astfel devine întărită.
   
9.  Adevărul este anchetat, discreditat, huiduit și redus la tăcere pe facebook, ba prin algoritmii care detectează automat scînteia lui, prin monitorizarea cuvintelor cheie și a exprimărilor standard, fie prin ”cetățeanul” vigilent, care raportează pe cei de partea dreaptă a baricadei social-politice. Și cînd mă refer la partea dreaptă, nu mă refer la politică de dreaptă ci la idei consacrate care contravin inclusiv politicii de dreapta.
   
10.  Cu cât scrii mai mult pe facebook, cu atât ți se va spune că stai prea mult pe facebook. Deși tu ai scris ce ai scris în câteva minute, cei mai puțin dotați intelectual vor considera că ai stat câteva ore să concepi formularea. Ești un prostalău ȘI FRAIER. Imaginea ta poate fi discreditată.
    
11.  Facebook este o rețea comunistă pentru că prin discuții și alte dialectici mai mult sau mai puțin autentice, se concep idei și se formează acorduri pe subiecte diferite avînd teme centrale problemele și aspirațiile societății de azi. Fabricarea consimțămîntului este tehnica dialogului prin care ajungi de la a crede ceva, la a  fi convins că adevărul nu era la tine, era la ..”ei”. Nu ești de acord cu o temă, cineva va avea grijă să-ți convingă mintea să adere la ideea aceea treptat. Cu zăhărelu. Nu ești de acord? Vei fi pus la zid. ”Ești nebun, ce ai”? Principiul majorității învinge.
    
12. Bunul comun este părerea. Ideea și zicerea lansate acolo. Fie de o persoană fizică, un grup reprezentativ al unei idei și cauze, sau de lideri de opinie. Cine îi discreditează pe aceștia , e neica nimeni. După profil. Bunul comun e tot ce postezi și nu ai ștanță de ”mare autor consacrat”. Spre exemplu  mi s-au furat zeci de articole cu copy-paste care ”produceau” sute și mii de aprecieri și like-uri, fără să am posibilitatea să îmi iau reputația înapoi. Blocatul e legea lor.
    
13. Nu contează dacă în spatele unui profil se află un neica nimeni, este obligatoriu să ai multe like-uri, să ai ”grade”, pentru a fi vizibil. Dacă vrei să ai autoritate, trebuie să te blindezi cu așa ceva. Drept urmare, liderii se pot fabrica în mod artificial, pe facebook, prin crearea de conturi false sau pur și simplu consolidarea unui grup ideologic care să conlucreze la ce spuneam mai sus.
    
14.  Dacă citezi din mari autori, ești un om mare. Toată lumea gustă. Dacă pui propriile citate, scriitor fiind, lumea spune că ai înnebunit. Vorbești prostii. ”Alinierea!” Sigur, riști să fi copiat, dar asta e altă treabă, cu bătaie lungă în socealizm.
    
15.  Dacă pui o fotografie cu tine, ți se spune că ai scăzut nivelul, dacă postezi frânturi din munca ta la redacție, ești un impostor care vrea să se dea mare.
16.  Nimeni nu ține cont de nivelul cognitiv la care se află cineva care comentează sau care răspunde unui comentariu pe o temă sensibilă. Se aruncă noroi, se huiduie, se împrăștie venin, scîrbă, dulceaguri. Visul oricărui frustrat: toți la fel, toți egali. Ba chiar nici nu-și poate da seama că din 100 de oameni, 1 abia dacă-i seamănă… Așa că lumea începe să se certe . Înțelepciune niet.
17. Totuși, deși e așa, discuțiile în grupuri tematice precum veganism, snobism, socialism, usrism, ateism și alte -isme, sunt opium pentru mase. Intri în dezacord, umplut de adevărul din tine, și pleci de acolo, dacă mai pleci, la început terfelit de zecile de postaci care se luptă să te cioplească pe ideile lor, apoi oprimat, și în sfîrșit, la final: fie devii ca ei, debarasându-te de propiile idei stabile, fie mai stăpân pe tine devii. Acest proces se numește REEDUCARE.
18. În sfîrșit, alinierea la opiniile de masă este necesară: numai așa discreditarea întîrzie, și mai ales, validarea de către ceilalți- atât de ”importantă” pentru ceilalți. Oamenii au în ADN-ul lor inserată ideea conform căreia cel exclus și marginalizat suferă, drept urmare, jocurile de putere sunt prezente și aici. Mai ales acum, în această perioadă de mari schisme social.
    
19.  Tehnici și tactici de sabotare a subconștientului. Prin aceste feluri de a ajusta pe om la opiniile generale, și de a-l coborî de la nivelul său, sau dimpotrivă, de a-l urca, luându-l din țărănismele lui de la țară, și pus între atoatăcunoașterea celor de pe internet, omul suferă un program de REEDUCARE, a cărui rol este precum picătura chinezească, să modifice zilnic pas cu pas rezistențele adevărate psihologice care îl fac OM integru. Subiect profund spiritual și psihologic.
    

Fără îndoială, dorința și aspirația omului de a fi social și mai ales de a împărtăși valori comune, din încă o nevoie a sa de apartenență la un grup sau altul,  sunt slăbiciuni ce predispun ființa la dezintegrare , și mai ales la dezidentificare cu propriile crezuri adânc înrădăcinate, ale adevărului, care șade în fiecare dintre noi. Mediocritatea astfel, se învață: atât țăranul de la țară care nu știe nimic despre încălzirea globală sau de salvarea balenelor exotice dintr-o Mare oarecare, cât și ateul militant, înzestrat pe nemerit cu un bagaj de cultură la un click și un darwin distanță- riscă să facă dintr-un om simplu, sănătos, binevoitor, cu opinii intuitive, clare și limpezi asupra vieții în general- un REEDUCAT, exact în duhul lumii și al opiniilor COLECTIVE, țesute în ițele acestui mare deja laborator.

SHARING IS CARING… o spun toți la unison răspicat, adunând pentru o utopie, bunuri la comun. Dar nu bunuri în acel mod de odinioară – dacă vă mai aduceți aminte în taberele de demult, cînd se punea la comun mâncarea primită de acasă, pregătită după gustul fiecăruia individual, și nimeni nu apuca să mănânce ce îi plăcea, pentru că niciodată nu rămânea dintr-al tău: cumva se găsea unu să te scape de propria-ți merinde. Nimeni nu are meritul ideii, toți sunt beneficiari mediocri, de tip talmeș-balmeș, un ciolent al unor idei de grup, care nu poate mulțumi nimănui. Meritul, competiția, răsplata socială, devin astfel înăbușite din fașă. Așa oamenii devin numere. Din pură comoditate. A lor! Uniți în cuget și simțire.

Individualismul pare treptat interzis și cenzurat, trăiască opiniile de grup. Noul proletariat se făurește sub ochii obosiți deja ai celor care văd bine. Eudcația MINȚILOR NOASTRE are loc tactic de cîțiva ani, și zău că puțini sunt aceia care văd în plină uimire cum opiniile prietenilor se sucesc, schimbă, alterează și distanțează de la an la an. Altele, conform cu ritmul. Algo-RITMUL. Vulnerabilitatea și puterea minții este un paradox pe care îl trăim zilnic. Nu poți să ai opinii stabile, dacă nu ai credință tare. Vei fi smucit și ajustat îndată, prin raționamente, inducții și deducții logice, căci oriunde pe orice post se găsește minim un deștept care să-și bată capul să te convingă. Sau mai rău, să te distrugă psihic.

EU- pare că dispare treptat, înăbușit de țipetele acelor NOI, mulți mulți și înarmați cu wikipedia și google, gata să-ți facă o teză de doctorat LA COMUN, despre cât de periculos este (TOT PENTRU ALȚII- nu se știe CINE- victima e colectivă și aici) să arunci un chiștoc pe jos…. să zicem de bun simț- chiar și o dată pe lună, de nervi. Tot aici înveți că hbo e o mizerie, și că netflix este gloria omului modern. Ferească sfinții să propui în loc de seriale o carte sau un joc offline provocator.

Vrei să fii exclus și marginalizat al societății utopice de pe facebook? Atinge subiecte delicate, și îndată vei fi bifat ca ”neadecvat” și ”Necorespunzător” în marele algoritm care ajustează opinii. La comun. O utopie infantilă testată pe social-media. Subconștientul nostru expus… inserat zilnic pas cu pas de idei năstrușnice, care prind glas apoi în afară…   V-ați prins cum se inginerește o societate? Așa. Cloud-ul cu de toate: ceea ce odată numeau specialiștii cîmpul colectiv mental sau mentalul colectiv, astăzi a devenit o întreagă rețea ”neuronală” a minților deschise în care a intrat microbul obsesiv-compulsivității și al impulsivității obraznice de nedescris: nimeni nu are răbdare, indivizii se enervează extrem de repede și sunt vulnerabili la propriile lor idei. O lume psihopatologizată de mult.

Socialismul online îi face pe toți la fel de proști, în mod egal. Culmea, el funcționează.

O mare găleată cu de toate, în care cel care nu este aflat cu DE TOATE, ci cu CEVA, va fi îndată redus la tăcere. Și vai de cel care nu pune acel CEVA la comun, anulându-și sieși toate beneficiile și meritul.

Reeducarea, am zis !

Informaţiile publicate pe acest site pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. (C)