Diagnostic: psihologic sterilizat

   Sterilizarea psihologică este procesul morții pe care toți cei împotriva vieții l-au aplicat și introdus în toate domeniile, pas cu pas, așa încât a devenit o rușine nevoia de partener, familia, dar mai ales fructul: copiii.
   Pe omul nou nu îl interesează ce vine după el. Nici măcar nu oferă o generație capabilă de schimbare, fiindcă nu își dorește. Se ucid copii în pântece, și mai ales în mintea cuplului, înainte ca ei măcar să apară. Se ucide ideea de cuplu, prin steriliziarea psihologică infiltrată în toate domeniile vieții: carieră, muncă, dezvoltare persoanlă, timp liber, autosatisfacție, selfcare. Căci la început, copilul mai întâi e un gând, apoi o voință, apoi..se face! Dar gândul e stârpit cu totul. Ce să mai creezi fără el?! Și mintea, de dinainte ca sa să-l producă. Iar când aud tinerii de căsătorie și copii, fug parcă mâncând pământul, majoritatea, și își pun mâinile în cap: noi nu suntem fraieri– o spun cu un rînjet aproape diabolic, arătând o tristă infatuare. Și nu tineri de 20 de ani, ci chiar unii care au ceva mai mult. Ei nu sunt interesați ce lasă în urmă: faptul că-și doresc o lume mai bună la care se fac că lucrează, e suficient: politici și idei, lăsate cui, dacă nu fac copii ?! Țelurile lor sunt tot mai ”înalte” de atît. De la a munci ca să consume, până la a-și petrece mare parte din timp numărând pași, gigabiți, calorii, amperi și alte minuni detaliate ale lumii moderne, via aplicații care ne spun până și cum să îmbrățișăm conform schemei. Sunt întrebări la care nu am găsit încă răspuns. Iar dacă îl caut, se arată că suntem incapabili să găsim soluții la problemele pe care ni le punem singuri, grjile și obstacolele pe care ni le vîră societatea sub ochi, sau chiar noi înșine, din neglijență. Înțeleg că suntem din ce în ce mai proști, incapabili de soluționarea acestor obstacole!?
Însă omul sterilizat psihologic a evoluat : el dă vina și pe resursele limitate. Mai nou, și pe religie, dogmatic fiind. Nu face copii fiindcă nu avem destulă hrană pentru toți. E cruzime să aduci pui de om într-o asemenea lume ”lipsită parcă de Dumnezeu.” O teribilă înșelare de nivel înalt. Firește, n-a înțeles încă treaba cu puterea, și felul în care nu primi mai mult decît putem duce. Nu face copii din iubire. De sine, cît mai multă, și o incapacitate de a-și gestiona resursele. Proprii sau nu. Așa cum spuneam, el nici nu găsește soluții. Generic. Nu există soare, grâne, pământ de lucrat, grădină, el vede doar statul- această bunică autoritară înaintea căreia, orfan fiind, se predă cu totul. Și o face, azi, din ce în ce mai mult. Statul, autoritatea supremă din umbră. Captiv în percepția globalistă, el vede departe, în ceață. Blur. Și îngrădește însăși schimbarea la care lucrează în lume, prin refuzul categoric de a se înmulți. O falsă morală aprigă și plină de rebeliune îi acoperă frumusețea și naturalețea conștiinței, împletite cu noțiunea de OM. Revenind la el însuși, din nebuloasă, din lumea confuză globală ce i se arată pe un fals orizont, se vede neputincios și teribil de mic. Și totuși, cu o voce atît de…”mare”. Infatuat prin propriile gînduri, dictate subtil de știri și articole distopice, el se preface că gîndește cu propria minte, ajungând la aceleași concluzii precum toți.  Toți unici, toți egali, toți sterilizați încă de acum 20 de ani. Și ce vine după ei!? O lume stearpă, a neputinței ascunse după măști (de cyborgi, probabil) plini de grandomanie. Suferință și singurătate ascunse în spatele unui trai unanim acceptat, deosebit de …bun. O evoluție a omului, în chiar …lipsa lui!
Și restul, vă las să vă mai imaginați voi…
 

Distopia. Scene dintr-un viitor dichisit

”Nu știu cum o să arate un viitor sănătos în următorii 100 de ani,
dar știu că amintirile vor fi stocate aici pe servere,
și oamenii nemaiavând suflet, vor trebui să plătească în monede scumpe, un preț foarte mare, să le mai retrăiască. Cu banii obținuți prin vânzarea sufletului lor, ei vor plăti totul, să se reacceseze- pe ei- cei care erau odată…
Și nu amintiri în genul cum aveam odată: se întâmplau în realitate, ci amintiri legate de activitatea în online: cu cine au dialogat, ce au postat, ce idei au salvat, ce au născocit. A rămas atât de puțin timp să trăim liberi… iar generațiile deja evită interacțiunea, dialogul, privirile, conexiunea, afecțiunea, îmbrățișările, bunătatea umană…
Scriitorii vor fi privilegiați: vor fi singurii capabili să mai trăiască prin ei înșiși, având de unde întotdeauna. OBservatori nativi, ei vor fi prigoniți. NU cumva, prin scrisul lor, să trezească eroul încleștat, adormit, obosit, sau chiar spânzurat, din fiecare….
Oamenii vor fi împărțiți în două: artiștii de modă veche, care au lăsat vizionarismul lor doar la rang de artă, și publicul consumator, deosebit de snob, aflat sub semnul lipsei de importanță de sine. Cei care vor fi plăcuți de toți, se vor afla printre dușmanii omului, iar cei cărora li se vor găsi învinovățiri doar din simpla lor arătare, vor fi puținii care au mai rămas intacți. Vor izbuti doar prin neimplicarea în viața socială, oferită de stat. Statul se va ocupa de cultură, educație, resurse, dezvoltare umană. Perfecțiune. Omul spoit, cu slavă deșartă. INfatuat, autodivinizat. Plin ochi de materie fabricată, secătuit de propria putere. I s-a luat totul. El singur a dat totul.  Psihologia va fi la rang de virtute, o psihologie a căderii, a infatuării omului. Lepădarea de cruce, debarasarea subconștientului și downloadul minții pe servere, în realitatea virtuală- același troc din care omul pierde, irevocabil. Irecuperabil acum.  Autodivinizarea prezisă de Jung i-a izolat pe oameni teribil, ei se adună doar în destrăbălare. Când toată lumea are totul, și nimănui nu îi lipsește nimic, viața devine o permanentă epuizare: a celuilalt, a unui sine însuși destrămat de forțe. Și nu oricum, ci prin cea mai ușoară metodă folosită din timpuri străvechi: îndepărtarea omului de la el însuși, distragerea atenției de la luciditate, antiteza trezviei, îndestularea lui cu mult circ, îndesarea sa în această lume virtuală. O lume a www-ului transformat în cifre romane, despre care foarte puțini au reușit să îl decripteze ca fiind de fapt cifra șase, cu o cheie pe care puțini o mai aveau: romanitatea, imperiile, ortodoxia, firescul, simboluri discutate, aparent, aparent de mult apuse. (…) În orice caz, cheia e absolut tot ce a scris Sun Tzu în arta războiului. Ce a insinuat Eminescu. Ce ne-a spus Nostradamus. Ce ne-a învățat Arsenie Boca. Ce a povestit Steinhardt. Ce a trăit !! Ce a analizat Noica. Ce ne-au povățuit bunicii. Ce a experimentat Zimbardo. Ce a rîvnit Camil Petrescu. Ce au apărat popoarele. Ceea ce conținea în el chintesențial OMUL.  (…)  și tot ceea ce ne-a mustrat conștiința!
_______
2050- un orwell al viitorului aflat în lucru.
#utopiaDistopică  . spoiala , dezastrul care se îmbracă de la Prada.

Cu viața la psihiatru

Ce poate fi mai util pentru tumultoasa noastră viață urbană, încărcată, aglomerată și stufoasă, adesea, pentru unii, plină până la refuz de întâmplări și evenimente, decât o carte super utilă care să spună pe scurt și practic, fără prea multă filosofie și complicăciune- cam tot ceea ce ai nevoie să știi despre reguli de viață !?  (poate alte două, trei?)

Așa că împărtășesc cu fiecare ceea ce învață marele terapeut Irvin Yalom în cartea lui, devenită besteller în domeniu : ”Darul Psihoterapiei”, un mix de tehnici și practici cu care terapeuții își ajută pacienții să treacă peste probleme, ghidat, pas cu pas. Una dintre cele mai importante și primele dictonuri sună așa: ”Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta”. Adică, dacă ți-ai pătat rochia sau cămașa preferată cu vin roșu sau cu cărbune, (cărbune de la grătar) nu poți să rezolvi problema atât timp cât crezi că vina aparține băuturii și ea deține controlul asupra situației: prezente sau viitoare. Pe scurt: tu însuți ai contribuit la propria nefericire, prin neatenție, sau orice altceva. Nimeni nu scapă vinul pe haină într-un crunt moment de luciditate și atenție, nu-i așa !?Și nu există om care să treacă prin situații nefericite și el să NU contribuie măcar puțin, cu atitudinea, acolo.

Un alt îndemn este cel al contemplării retrospective: când te năpădesc regretele, este mai benefic să te proiectezi în viitor: regretul a ceea ce s-a întâmplat este o stare de nefericire, ba chiar un simptom al depresiei, și nimic nu se poate construi pe acest sentiment. Singurul folos al regretului este să te facă să acționezi începând de azi așa cum ar fi trebuit s-o faci ieri. Și pentru că anturajul este o parte importantă a vieții noastre, este la fel de important precum hidratarea, să analizezi rolul pe care prietenii îl joacă în viața ta. Exercițiul propus pentru verificare se numește ”sistemul solar”, și prin reprezentare și desen, oricine poate să stabilească dacă într-adevăr oamenii sunt prieteni sau doar cunoștințe. Instrumentul terapeutic a fost folosit cu mult succes de psihologul Ruthellen Josselson: ea le cerea subiecților să se arate pe sine ca un punct în centrul paginii, iar pe oamenii din viața lor ca obiecte care gravitează în jurul lor. Cu cât distanța între puncte și centru (adică voi) e mai mare, cu atât relația e mai…rece.

Mai departe, vă invit să lecturați această carte minunată a rock-starului psihologiei, care oferă un kit existențial de nădejde pentru toți cei care nu au timp să citească zeci de cărți de dezvoltare personală, și își doresc ceva pragmatic, ușor de aplicat și de înțeles, deosebit de autentic, stors direct de la unul dintre marii experți în psihoterapie și doctor în psihiatrie, pe care îi are S.U.A. în acest moment. Și noi, acum, la o mică distanță de ideea de a da fuga la o librărie. Găsiți cartea lui în librăriile orașului, poate chiar la Librarium, că e în centru. Spor la citit!

Ce nu se prea știe despre o parte din șoferii Uber din Timișoara.

20180930_171751    25 de kilometri de Timișoara, și un drum plin de peisaje frumoase, departe de agitația orașului: atât i-a despărțit pe cei 12 șoferi ai unei firme partenere Uber, de un loc cu o pricină: casa de copii unde locuiesc nu mai puțin de 10 copii cu o situație materială și sufletească nu tocmai bună. Continuă să citești Ce nu se prea știe despre o parte din șoferii Uber din Timișoara.

ÎNDOCTRINAREA COPILULUI cu TEMA DIVERSITĂȚII.

Problema diversității și acceptării ei din fragedă copilărie, nu doar că este o formă de îndoctrinare, dar ea spune așa:
Copilul nu va avea de suferit ulterior din cauza neacceptării sale- așa cum e el- în societate.
Însă tot psihologia ne spune că un copil educat- va fi un adult dresat, și educația în scopul acesta nu face decît să inhibe pornirea naturală a copilului spre heterosexualitate, și să-l proptească în mrejele ideologiei, și a întregului kit de atitudini și comportamente,chiar și năzuințe specifice.
În asemenea condiții, e o prostie și o iraționalitate să spui că acest copil nu va mai avea problema integrării, din moment ce a fost deja transformat în altceva. Iar fiindcă cei gay sunt minoritar, integrarea deci e un mit fals pe care se bazează întreaga poveste.
Dar ținând cont că dresajul și îndoctrinarea au loc timpuri, șansele ca mult mai multți copilași să-și dea frîu liber pornirilor învățate, stimulate, dresate, încă de mici, este apoi foarte MARE.
Așadar, aproape un paradox: ești educat să devii societatea pe care trebuie să o tolerezi, și mai mult, ești educat să devii exact ca cel pe care odată nu-l tolera nimeni. Așadar, nu există integrare în adevăratul sens al cuvântului, ci o formă de îndoctrinare care pregătește SOCIETATEA VIITORULUI, mai mult decât toleranța.
Acolo unde s-ar fi predat cu adevărat toleranța, copiii nu ar fi fost încurajați în jocuri de rol, nu le-ar fi fost stimulată devreme imaginația sexuală și nu li s-ar fi adus la cunoștință despre diversitatea de cupluri, și nu li s-ar insufla devreme faptul că familia normală este DEPĂȘITĂ, și că modelul este cu totul altul, unul nefiresc, prin definiție.
În realitate, în spatele toleranței false publicate în societate, nu se ascunde decât îndoctrinarea. ÎNDOCTRINAREA, dragii mei, este atunci când toate mecanismele naturale sunt inhibate, și sunt stimulate tactic spre a obține UN ANUMIT COMPORTAMENT SPECIFIC.
boy-dances-in-gay-pride-parade-mom-wins-at-parenting-0
băiat de 8 ani la GayPride, 2015, NewYork.
Din tacticile de îndoctrinare fac parte în cazul copiilor: jocuri de rol, cerințe de a desena diversitatea, învățarea dansurilor specifice, participarea la parade, lăsând în urmă tema familiei normale. Da, familia normală nu are ce să caute în lumea asta,  în peisajul diversității. Așadar, rezultatul e cel pe care l-au studiat și analizat experți , a căror voce continuă să fie înăbușită și tăiată de pe firul recepției, înainte să ajungă în spațiul public.
Calea distrugerii familiei este tocmai asta. NU diversitate , nu integrarea minorităților, ci tocmai schimbarea completă a viziunii încă din fragedă copilărie, așa încât prin mecanisme subtile, forțând intrarea în subconștientul fiecărui copil, să se producă schimbarea- schimbarea care apoi va fi socială.
Dacă azi hojmoexualitatea înseamnă a fi în minoritate- și ca o deviere de la normă- normă care ATENȚIE- nu a fost inoculată, că dacă ar fi fost îndoctrinare cu privire la familie, nu ar mai fi existat devianții- dacă asta înseamnă minoritate- azi, în cîțiva ani, vorbim de aproximativ 20-30 de ani, treptat, ”diversitatea” ar fi majoritară. Și nu pentru că e CEVA NATURAL, sau ar fi vreo înclinație supusă presiunii normalului- ci pentru că ÎNDOCTRINARE.
Nimeni nu-și dorește asta pentru copiii lui. Cât despre egoismul arătat zilele acestea, el este doar o formă de individualizare în exces, tot promovată de media. Să nu mergi să votezi pentru că tema nu e de interes, înseamnă îngustime în primul rând. Dar NORMALUL se află peste tot în natură, și natura însăși se repetă în noi, cu măiestrie și precizie. Ceea ce e deviant și NĂSCUT altfel, se va revela- și tot minoritar va fi, indiferent de ce spune o lege, sau alta. Legea naturii nu minte și are ceea ce numim autoselecție.
Avertismentele s-au lansat, nu mai e nimic de zis. S-a zis tot, s-a demonstrat tot.
Ferească-ne Dumnezeu !

Secretul longevității în anul 2030. Preview la ceea ce devenim…

Anul 2030. Un domn de 99 de ani este întrebat:
-Care este secretul longevității dumneavoastră?
– Facebook!
– Ați lucrat acolo?
– Nu. E simplu: l-am descoperit pe când eram cu nepoții, Continuă să citești Secretul longevității în anul 2030. Preview la ceea ce devenim…

Homofobia și frica iRAȚIONALĂ: părți ale GPS-ului interior.

    Homofobia nu este o frică irațională, conform explicației noilor psihologi murdăriți pe față de noroiul modei progresiste.
   NU, este o temere profund rațională, care are ca motivație dorința de perpetuare a omului, de stabilitate națională, de armonie și frumos, de sănătate în primul rând.
E vorba de ceea ce lași moștenire, ca neam, ca popor, și mai puțin ca individ- aici e problema fiecăruia.

Continuă să citești Homofobia și frica iRAȚIONALĂ: părți ale GPS-ului interior.

Relații ciudate și tulburări de personalitate timpurii într-un auxiliar de școală

61745566_72448000
Manual sau auxiliar, întrebarea și disputa nu ar trebui să fie despre accesibilitatea lui, ci mai ales despre faptul că acest tip de manual auxiliar există.
Să vedem în continuare ce putem extrage din text, și de ce acesta reflectă foarte bine vremurile moderne pe care le trăim.
Încă din prima propoziție, remarcăm faptul că Bogdan este capabil să meargă singur la cumpărături, să-și cumpere încălțăminte, la aceeași vârstă la care unii dintre noi, majoritatea, am fi mers, odinioară , însoțiți de părinți. Din fericire băiatul salută. El spune SALUT!, în semn de tovărășie evidentă cu vânzătoarea. Remarcăm în cele ce urmează răspunsul vânzătoarei: Continuă să citești Relații ciudate și tulburări de personalitate timpurii într-un auxiliar de școală