Toamna se numără bobocii și impostorii valorilor românești

   Toamnă, ieri, frumos afară. Mă duc în mândru pas ritualic la festivalul drag mie, al meșterilor populari, de unde ca de obicei mă întorc cu geanta plină și voie bună. La plecare, la ultima masă, mă informez asupra unor mici obiecte, despre preț, și vine domnul neaoș la mine, văzând că nu vreau să cumpăr nimic de la el, ci doar întreb cât costă ecusonul cu drapelul, de curiozitate, pentru că tocmai luasem unul din altă parte, și vroiam să compar prețurile. Ei nah, ce, voi nu faceți la fel? 🙂 
Promovându-și pe un ton de bișnițar ieftin întreaga splendoare de comori tradiționale, și neavând altă șansă să închege procesul de vânzare, din cauza limitărilor sale probabil ca vânzător, zice, pe un ton acru, vizibil scârbit de intenția mea de (ne)cumpărare, uitându-se trufaș din costumul popular, făcându-l parcă de rușine, țintind spre noi, încercând să ne judece aspru, că vezi-Doamne nu ne-am ridicat la înălțimea așteptărilor dumisale. Și tace un pic, ș-apoi vine și uitându-se de sus la noi, pe tonul acela care sfidează, îmi zice:

 

”Dom-șoarelor… ce ați înțeles voi din tot ce -i aici?”  zice omu peiorativ.

Sau ce spune vulpea după ce …strugurii nu vor să o cumpere? :)))
 
Evit să-i răspund, nu de alta, dar acestor asemenea specimene, la care triumful aparenței abuzează de bunăvoința și bunătatea ancestrală a firii- e bine să nu le dai apă la moară.

Dar omul insistă pe același ton acru de parvenit care a pus mâna pe un costum popular să facă afaceri, speculând din fașă că orice om care se îmbracă diferit, e automat necesar să fie scos din grila bunului simț pe care să-l aplice , făcând românescul automat de rușine. Și mă întorc la el, cu îngăduință și-i zic, pe jumătate scîrbită de senzația de vid pe care mi-o lăsase, păstrându-mi resursa și sursa tuturor valorilor românești pe care le-am propagat de mulți ani încoace, de dragul acestui neam și al românilor de pretutindeni, prin muncă, sîrg și îngăduință, dar mai ales răbdarea cea multă, știind că și așa omul nu știe:
 
Sunt clientă veche, domnule…. 🙂
                                                                                     *
Ce a înțeles din asta fiecare, e treaba nimănui și a tuturor cumva, că așa e la noi, de când neam hibridizat neocomercial: lupul își schimbă părul , dar năravul ba. Și când lupul poartă costum popular, sătul de faptul că nu-i merge bine, în el începe să se umfle trufia, marcându-și teritoriul cu neputință, prefăcută în scârbă față de cei cu care, deși nu se îmbracă și o arată pe toate gardurile….. s-ar putea să împartă aceleași valori.
Ce ți-e și cu spoiala….  🙂
Îmi aduc aminte că mai știu așa un popor care a devenit mort, dar care anual sărbătorește cu mici și bere trufia de a se afla în acel popor și atât. În rest, importă și exportă, ca un bun comerciant de valori ce este el.
Vă dați seama, ce riscăm să devenim ca națiune, dacă o mai continuăm așa, lăfăindu-ne la paradă națională, dar având pe interior sufletul mort și acru de nepricepere, lașitate și mai ales ignoranță socială?
Că știți care e problema de fond? Că tinerii ăștia în geci de piele și tatuaje, vor salva națiunea, așa am citit mai demult la un sfînt.
iar …
ROMÂNIA NU SE SPOIEȘTE, SE TRĂIEȘTE, indiferent că porți costum popular sau o geacă neagră de piele.
Până la urmă, a fi român mai înseamnă și a avea curajul de a fi integrat în toată frumusețea și sănătatea valorilor naționale, purtate mai mult sau mai puțin la vedere. De obicei ce e sufletesc nu merită spoit.
Mai exact… cu un costum popular purtat din an în paști, cu iz comercial și sete de bani- nu se face primăvara….
_______
  • Degeaba te înțolești cu tricolorul, dacă n-ai îndrăznit să lupți vreodată pentru el.
  • Degeaba vinzi obiecte tradiționale de lemn, dacă habar nu ai de truda oamenilor din veac care le-au făurit.
  • Degeaba plângi uitându-te la filmul Experimentul Pitești, dacă n-ai vărsat o lacrimă pentru cerșetorii patriei, sau n-ai dat o pâine aproapelui tău român.
  • Degeaba mănânci bio și sănătos, apărând planeta de dragul globalijdilor, dacă nu ti-ai citit istoria și n-ai pătruns semnificațiile adânci ale ei…
  • Degeaba te duci la târguri de meșteșugari, dacă intenția de a cumpăra ceva de acolo nu s-a aliniat cumsecade sufletului tău!
.
Și închei aici.
________
🙂
Share this...

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comentariul tău