Comparația Hitler vs Iohannis? Mi-e rău !
Cum să compari o bucată de carne nemțească de mîna a 2-a cu un om care în ciuda atrocităților comise, a fost mai citit, educat și mai cult decît neamțul romîn? Hitler are și azi pagini întregi dedicate lui, e plin netul de ”10 lucruri pe care nu le știai despre Hitler ” sau ”20 de aspecte fascinante din viața lui Hitler” și multe altele care înmagazinate, nu fac nici cît 50 de pagini din trăirile inventate de Iohanis, în cartea sa Pas cu Pas. Hitler era excentric, ancorat, cuprins de o empatie pe care a dus-o la un extremism diabolic, avea niște emoții tumultoase și apucături care nu proveneau decît dintr-o inimă pătimașă, scăpată din pedagogia divină. Sau poate chiar ”abuza” de pedagogia divină? Nu știm. Iohanis e un băț erect kitschos îmbrăcat bine, robotul umanoid cu bube pe față, cu dinți puși, zîmbet de șenilă și o soție la fel de rece și stearpă precum el. Un om steril, pentru că oamenii sterili nu fac prunci, nu lasă urme pe unde trec, ei par săracii cu duhu ai lumii, spoiți de modă și de comunicate de presă, constructe sociale și imagini de branding personal. Universul nu-i înmulțește pe cei neisprăviți !
Realitatea însă bate comunicatele de presă și imaginea construită. Ați văzut vreo poză cu Iohannis care să surprindă latura sa personală, intimă, umană? Căci în fiecare om ”și rai și iad în el se ascund” . În Iohanis ați văzut voi o bucată mică de rai? o fărîmă de lumină? În afară de extensia lui feminină, nevastă-sa care pare că-l tolerează și că-și spală păcatele cu el, eu nu văd. Și am văzut binele la mii de oameni în cariera mea, chiar și la cei mai disprețuiți. La Iohanis nu văd! Nu există nicio lucrătură de P.R. vizavi de apucături umane ale sale, curiozități, afinități, plăceri nevinovate, orice. Există o Carte, numită ”pas cu Pas” , al cărei titlu ar fi trebuit să fie mai degrabă , citez. ”nu-mi amintesc mult din copilărie”. Un om fără memoria vie a copilăriei sale este un om inert, mort, autodisprețuitor. De sine Cine se disprețuiește, nu poate respecta și iubi. POate fi însă un bun executant, profesional vorbind, un om aprins de pasiuni profesionale de cucerire a piscurilor setate de alții. E un om cu lumina stinsă. Hitler avea femeie care-i degusta mîncarea înainte, Iohanis are o nevastă care îi prinde falca între două degete să nu-i cadă saliva din gură cînd bate vîntul. Hitler avea fani și susținători, conducea masele, Iohanis are un bunic cu ochii roșii în spate care îi suflă în cască printr-o femeie și cum să-și desfacă picioarele la microfon, penru Societatea Deschisă. Și de 1 decembrie, pe o rază de 700 de kilometri, izolat complet de toată România, inclusiv de votanții lui.
Hitler w/a Iohannis
Gandhi i-a scris o scrisoare lui Hitler, rugîndu-l să nu înceapă război. Lui Iohanis cine i-a scris? Donald Tusk, Oana Pellea, miracolul GDS, furnizorii de internet, Declic, Lgbtiștii, Emil Rengle, Șeful Schweighofer.
Hitler iubea animalele, cutia asta de organe nemțești ce iubește? Proceduri , căci ”altfel nu mă pricep”.
Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii – Iohanis nu cunoaște bine nici oamenii, dar nu iubește nici câinii. Are în schimb mai multe case… și dă ”meditații” copiilor. Mă rog, dădea. Vi-l imaginați pe acest ins să stea lîngă un copil să îi explice cum e cu bazele chimiei, cu elementele și cu elucidările lor ? Puteți să faceți asta? Sincer ! Singura chimie pe care a explicat-o și care de fapt l-a descris pe el , în baza planului său rudimentar în care se află este legat de ”chimia dintre el și soția lui”. ”În timpul facultăţii am cunoscut-o pe soţia mea, Carmen, într-un cerc de prieteni. Ne-am plăcut, pur şi simplu, iar chimia dintre noi depăşeşte orice descriere.” Chimia este instinctul animal regăsit și la oameni. Baza familiei este chimia.
Hitler a înglobat forța personalității în viața publică, Iohanis obișnuiește să spună că ”trebuie să turăm motoarele”. Dacă el e pilotul, cine sunt motoarele, și mai ales, cine deține aeronava, adică pe el? Și clasicul său ”Fiecare cu părerea lui…”
Hitler considera că forța voinței este cea care decide cursul politic al unei națiuni. Iohanis crede că la baza unei societăți civile stă deschiderea către dialog, toleranța față de ceea ce e nou și ne pare străin, acceptarea și îmbrățișarea necunoscutului.
Cu o singură idee cei doi par a fi de acord: ”Datoria unui guvern este să aibă grijă ca poporul să nu piară în beția eroismului.” Și totuși, Iohannis a zis imediat după Alegeri: ”Dragi români, sunteţi nişte eroi!” . Pentru că el a zis-o, nu pentru că ei chiar ar fi fost… !
”Un politician: acel soi de oameni a căror unică şi veritabilă convingere este absenţa oricărei convingeri, asociată cu o insolenţă inoportună şi cu o artă neruşinată de a minţi.” – Hitler, despre Iohannis.
Hitler zicea că este ” un instrument al lui Dumnezeu”, Iohannis ar spune ”Fiecare cu părerea lui”, pentru că Iohanis nu are părerea lui.
Din păcate, România rurală nu s-a schimbat fundamental de pe vremea când am fost eu copil, iar aceasta este una dintre marile probleme ale ţării. Cunosc foarte bine tipologia oamenilor de la ţară, am fost la ţară şi foarte recent, nu numai în copilărie, iar oamenii de acolo au o putere de pătrundere cu adevărat rară. Nu sunt oameni pe care să-i poţi plimba cu vorba.
Hitler spunea că ”sunt oameni care “citesc” la nesfârşit, carte după carte, slovă cu slovă, şi pe care totuşi nu i-aş numi “citiţi”. E adevărat, au un bagaj mare de “cunoştinţe”, dar mintea lor nu e capabilă să organizeze şi să înregistreze materialul pe care l-au acumulat. Le lipseşte arta de a deosebi într-o carte lucrurile necesare de cele fără de valoare, de a le reţine pe primele pentru totdeauna şi, dacă se poate, de a nici nu le vedea pe celelalte.” Iohannis spunea că ”în mine veţi avea un preşedinte care încearcă să reconecteze cartea la om şi omul la carte, în special tânărul.” Se referea și la cărțile care promovează agresiv ideologia de gen !? Include și Mein Kampf?!
”O Românie modernă este o Românie educată. Suntem ceea ce citim, iar cărţile ne îndrumă şi ne formează” – Nici în ziua de azi nu am aflat cîte cărți a citit Iohanis!? Cele filmate pentru campanie și leapșa nu se pun.
Biblioteca lui Hitler însumează 16.000 de volume: De la simbolurile literaturii internaționale, romane de aventuri, enciclopedii, memorii, metafizică, filosofie, de la Nietzsche şi Schopenhauer la tratate obscure de politologie şi ocultism, băiețașu ăsta citea. Iohanis ce citește? Fițuici ! Mașinile nu citesc. Doar oamenii citesc, și de prea multe ori cititul îi transformă în călăi. Dar de asemenea și necititul o poate face.
România educată. Versiunea Hitler:
A transforma un popor în naţiune presupune crearea unui mediu social sănătos, platformă necesară pentru educarea individului. Numai acela care va fi învăţat, în familie şi la şcoală, să aprecieze măreţia intelectuală, economică şi mai ales politică a ţării sale, va putea să resimtă – şi va resimţi – mândria de a-i aparţine. Nu lupţi decât pentru ceea ce îţi place; nu îţi place decât ceea ce ştii să aprecizi; şi, pentru a aprecia, trebuie, cel puţin, să cunoşti.
Versiunea Iohanis: Să rîdem de analfabetismul fostei candidate Viorica Dăncilă, în timp ce căutăm pe google cît face aria cercului. Din versiunea lui mai fac parte investiții pentru ideologia de gen, societatea deschisă, neomarxism, progresism, studii costisitoare, niciodată de la profesioniști români. Probleme comportamentale vizavi de ”retrograzii” creștini: Infatuații. Și să nu uităm, cazul clasic al României educate: ”Care este întrebarea la referendum?! ”
Așadar, Iohanis este constructul psihologic perfect, adaptat lipsei de contraste ”atît” de necesare pentru a nu putea fi luptată și combătută. Iohanis nu poate să supere, stă ferm și vertical, înlănțuit de societăți, consilieri soroșiști, mulți alți nemți și sute de mici alte interese. El nu poate genera nici dușmani personali, nici eroi, pentru că
”Cel care nu face nimic, nu spune nimic, acela nu este nimic și nici nu supără pe nimeni”. Iohanis nu supără, el însuși este cel supărat, avînd o ”familie ” compusă dintr-o soție stearpă, și niciun susținător viu, autentic, care să-i fie voce și extensie electorală în stradă. Cel puțin să fi fost la nivel de Vanghelie, care trecînd în campanie printre cetățeni, a reușit să strîngă simpatii sincere, fie și de la ”cei cu mai puține clase”. Iohanis e educat, dar și acesta e un ”construct social” livrat atent de propaganda de mase. El tace și ”face”, dar nu singur, ci are o întreagă echipă în spatele lui. Știați asta deja, voi sunteți informați, deștepți, le știți pe toate! 🙂
Într-o lume care se zbate să egalizeze și să uniformizeze tot, conlucrînd diabolic la anihilarea oricăror contraste umane, trebuie să analizăm bine OMUL. Pentru că în el se ascunde puterea de înfăptuire, el e cărăușul de plan și forța de înfăptuire. Nu-mi pasă că aveți sau nu aveți ceva cu Hitler sau că vi l-am jignit pe Iohanis, triggerii primitivi în baza cărora majoritatea funcționează, o să ne coste scump pe termen lung. Plus că e infantil, să pozezi în ”om cu scaun la cap”, cu oarecare știință, și să arunci pe feisbuc o asemenea imagine imbecilă, în care Iohanis e singur la paradă și Hitler stă la Turnu Eiffel. Ni se spune că cine nu își cunoaște istoria riscă să o repete. Chiar credeți că istoria se mai poate repeta, în condițiile în care omul de acum nu mai este omul de acum 50-100 de ani !? De ce ne temem? Știți? nu știți !
”Spune o minciună suficient de tare și suficient de mult și lumea o va crede”, știa Hitler.
Iohanis însă a devenit el însuși minciuna pe care lumea chiar o crede.
”Nu lupți decât pentru ceea ce iubești– spunea Hitler într-un moment duios.
vs. nimicul și neantul pe care Iohanis l-a experimentat în propria viață: ” În armată începi să coşi singur un nasture, să-ţi coşi o cămaşă. Sunt singurele lucruri pe care le-am învăţat în cazaramă.”
K.Iohanis, un construct social, neutrul absolut care a reușit a fost planificat să nu stîrnească nici ură nici iubire, nici simpatie nici adorație, să devină astfel Președintele TOLERAT, un personaj psihologic construit special pentru a fi maxim agreat. Și voi mai credeți că acest personaj chiar are proprie personalitate? O slugă nu poate avea niciodată personalitate! Chiar dacă ea are chipul falsului ”învingător”- neamțul, care ”tace și face” și scrijelește gardurile identitare ale ”satului” național cu vorbe false precum ”România lucrului bine făcut”, păcălindu-ne iarăși că ”străinii-s mai buni ca noi”, pregătind terenul pentru străinii de număr mai mare…
Deci terminați cu comparațiile infantile! Niciun personaj din istoria lumii nu poate fi comparat cu o butaforie, o inexpresie anostă, nesupusă contrastului, inertă și statică, ce lipsește permanent din plaja contrastelor, prea speriat să iasă din rigori și tipare, prea speriat de el însuși, de necunoscut, de posibilități, într-un cuvînt, un om care nu trăiește. Și cine nu trăiește, nu greșește, cine nu greșește, habar n-are de evoluție, cine nu a evoluat, nu poate avea nici putere nici viziune, nici prieteni, nici teamă sau curaj pentru Dumnezeu.
Comparația valabilă este totuși asta:
