Mi se pare și azi încă firesc, ca Noul An să înceapă la 1 martie, și nu la final de decembrie, în mijlocul iernii. An Nou înseamnă înnoire, și natura înflorește, permițându-i și omului să înflorească odată cu ea. Dar așa, cum să-nflorești? Plouă, curge nasul, că-i frig de crapă, te trezești cu noaptea-n capContinue reading “AntiReveillon-ul la final de an”
Tag Archives: oameni
După agoniseală, cu ce rămânem?
Există o satisfacție de origine comunistă pentru câteva categorii sociale, să-i vadă pe tineri chinuindu-se și dând din coate pentru niște mărunți zilnic. Mă refer la familiile acelea înstărite, care în urma comunismului au dobândit avere, și totuși, au o plăcere dubioasă în a-și vedea plozii cum se zbat, să supraviețuiască, încercând din răsputeri să-șiContinue reading “După agoniseală, cu ce rămânem?”
Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)
Societatea, făurită pe asemenea dictate artistice, inevitabil își are boala în emoții individuale. Când o mie de indivizi dau tonul, ei fac muzica, iar muzica, atunci când atinge sute de mii de indivizi, dă mai departe tonul în societate, așa cum spunea Socrate și alți antrenori.
Retrospectiva unei lumi virtuale: istoric de status cu Like&Share.
E foarte trist că amintirile în modernitate se rezumă la niște postări pe facebook.
O dată șters complet profilul, se duce și ea.
Într-o lume în care a dovedi ceea ce ai făcut, citit, like-uit și mai ales postat și fotografiat, au devenit indispensabile supraviețuirii informatice, a dezerta din mediul online a devenit o răzvrătire chiar împotriva pr
Învrăjbirea populației: tehnici și tactici de inginerie socială.
E foarte ușor să spui că lumea în general, merită tot răul care i se întâmplă. După o ceartă, o jignire sau o altercație 1 la 1 , orice individ devine cel mai predispus urii. Când cineva ciuntește stima de sine a altuia, pe bună dreptate sau pe nedrept, pe filieră emoțională, ai toate șansele să începi să detești. Însă stima de sine adevărată, reală, nefraudată, nu se rănește atât de ușor.