TRANS-DEGENERESCENȚA. Pulsiuni și alți demoni.

BLOG- IDENTITY Echilibrul perfect în natură: Niciodată nu o să vezi o femeie și o altă femeie că sunt prietene pentru că amândouă sunt femei. NU. Ele sunt prietene amândouă pentru că una e încăpățânată și una este tolerantă. Sau pentru că una este dominantă și cealaltă mai submisivă.
În realitate, în natură nicunde nu există așa ceva precum homosexualitatea. Orice cuplu normal se întemeiază pe arhetipuri, ceea ce este în conformitate cu legile naturii. Animus și Anima – doar împreună pot face casă bună. Feminin și masculin, masculin și feminin, dar niciunde nu vei vedea un cuplaj de genul masculin și masculin, până și la ei e dominatorul și pasivul, activul și submisivul, așa ceva, dacă analizăm mai profund.  Femeia și bărbatul din ei se cuplează, iar trupurile lor execută, însă la nivel psihologic ar putea fi ok, dar la nivel trupesc lucrurile să fie complet patologice, nenaturale, nefirești: o blasfemie la organizarea firească, și un strigăt de ajutor pe care ei nu-l conștientizează. ÎNCĂ. Fiindcă la un moment dat, natura, așa cum vedem planetar, țărâna însăși își cere drepturile !

Cu Amendament: fiecare ființă trebuie să joace rolul biologic care i-a fost dat, oricât i-ar displace asta. Orice deviere devine psihoză, nevroză, tulburare de un fel și patologie de alt fel. Dacă te naști om și tu te crezi, de exemplu, pisică, asta se numește tulburare de conștiință. Dacă te naști bărbat și crezi că ești femeie, și asta e tulburare de identitate- ca parte din conștiință. E chestiune de alegere și de luptă: mergi pe mâna viciului promovat și stimulat de reviste &media modernă& co, sau lupți cu tine însuți, ca să fii normal. Dacă o vreme în societate a fost la modă să porți stilul vestimentar vintage, tu ca devorator al modei, adoptai ținuta vintage, și nu doar fizic, ci și psihic, întrega ta conștiință participa la jocul de rol. Simplul fapt că în lume au apărut pantalonii purtați de femei, asta le-a determinat pe femei, cu timpul, să preia din masculinitatea bărbatului, și pentru că natura are un fel tainic de a echilibra, de a reorganiza și de a se reface, a setat și bărbatul să echilibreze balanța: l-a feminizat, cu timpul.  Bine, nu pe toți, firește, și nu integral.  Ideea de identitate de gen însă, nu doar că este puternic stimulată prin programe și alte tehnici de favorizare a apariției ei într-un pui de om, însă este și rapid adoptată de cel mai slab dintre pământeni, sub nevoia acută de a se adapta unui grup. Și cine sunt grupurile care au nevoie maxim acum de susținători? Ghici cine? Tot ei.  Iar lipsa unei educații în copilărie și a unui program încărcat de dragoste și afecțiune, predispune tânărul la exact aceste vulnerabilități comportamentale: aceștia sunt factorii de risc. E posibil ca multe femei să fie bărbați, de caracter, însă adaptarea lor la trupul biologic să se facă cu mai multă ușurință, și viceversa, lucrând în timp personalitatea aferentă biologiei. Se numește evoluție personală. Dacă observați, sunt multe fete care se poartă ca niște băieți în copilărie, apoi treptat, ajunse la maturitate, ajung să fie femei adevărate, și viceversa: Se numește potențialul fiecăruia de a-și stabiliza genul potrivit trupului, prin adaptare la sine, în timp. ÎNSĂ: cu cât un astfel de om va fi mai tare stimulat prin surse de infrmare să-și asculte genul interior, cu atât el, în sensibilitatea lui timpurie, va învăța că realitatea nu e cea pe care o vede, ci cea din mintea lui, ceea ce este un fals și o anomalie. Schizofrenicul ascultă de aceeași realitate din mintea lui care nu există în materie, iar el este supus tratamentelor dure și a unor eforturi de voință colosale, pentru a scăpa din acea lume fantastică, în care rămâne prins. Exemplele sunt multe.  Odată nu circula informarea în masă care să pregătească adolescentul, în criza lui de originalitate, în jurul vîrstei de 15-16 ani, să-și asculte instinctul interior, astăzi acest fapt este puternic promovat. Anomaliile de acest fel, tulburările devin normă, astfel încât, în loc să treacă frumos peste criza de identitate, el se lasă cucerit de norme prefabricate inoculate cu forța, de promotorii noii ere. În majoritatea tulburărilor psihologice există aceeași acțtiune care se petrece:dezbinare lăuntrică, dezintegrare ființială. Problema azi e că educația în școli nu lasă copilul să se dezvolte natural, sub controlul părinților, ci consolidează principiile tulburării, înainte ca ele să mai aibe timp să se armonizeze în om: devreme, cât mai devreme, așa încât conștiința să nu aibe timp să preia frâiele devianțelor. Practic nu cumva conștiința omului să se trezească, undeva după criza de originalitate, așa încât individul să-și dea seama că se îndepărtează tot mai mult de propria sănătate, chiar spirituală, dacă vreți.
Sunt o mulțime de oameni care în mintea lor se cred ceva, aceștia sunt de obicei internați și internabili, cu atât mai mult cu cât ei încearcă să îi convingă și pe ceilalți că aceea e realitatea absolută și normală la care trebuie să aderăm cu toții.
Însă un lucru e clar: ceea ce voiești să fii, aia ești, cu consecințele de rigoare. Nu înseamnă și că e natural, sănătos. Mulți oameni voiesc să distrugă, să tortureze, să ucidă, să lovească, să etc…, asta nu înseamnă că statul și norma trebuie să permită astfel de caractere odată tabu, să iasă la suprafață, întru destabilizarea completă a societății. Integrarea răului sub forma unei stări de acceptare plenară nu rezolvă problemele lumii, însă sigur aduce răul în prim-plan, lăsându-l să devină normă. De ce e ok să fii gay, dar nu e ok să ucizi, sau să conduci un autovehicul în timp ce vrei să te sinucizi? de ce nu am voie să arunc mizerie pe jos, dar am voie să arunc cu mizerie într-o comunitate de oameni sănătoși, promovând anomalia, boala și degenerarea ființei?
 
   Nici depresia nu e naturală, asta nu înseamnă că cei care au depresie în ultimul stadiu ar trebui să aibe drepturi egale cu cei care conduc automobile sau mașini periculoase, și nici măcar să dețină arme de foc. Depresia e rezultatul unui oarecare haos, iar cine și-o asumă ca stare de fapt, nu face decât să admită, cu aceeași mândrie, că este tulburat și atât de supărat pe viață încât s-ar sinucide. Un motiv suficient de bun ca o comunitate de oameni diagnosticați cu depresie în fază finală, mâine să ceară drepturi egale cu cei care sunt sănătoși dpdv clinic, iar lista poate continua, frumos, elegant, pe temei psihologic.

 
C.Jung scrie clar în cărțile sale: sexul psihologic este determinat de arhetipul de gen care stă la baza alcătuirii ființei: feminin sau masculin- animus și anima. Sunt o mulțime de femei care se poartă ca niște bărbați și o mulțime de bărbați care se poartă ca niște femei DAR, atenție: Doar ca stare de spirit- psihologic, fără să încalce grava barieră fizică. Atunci cînd pulsiunile sexuale vin din interior către exterior cu putere, ele preschimbă și trupul să se adapteze noului tipar, ceea ce poate duce cu gândul la același act care se numește somatizare. Cei care ucid au exact aceleași porniri. Întreaga listă de infracțiuni provine din interior: un om s-a identificat cu gândul, pulsiunea, chemarea aceea, așa că a comis-o. Conștiința somează persoana să-și schimbe purtările, iar persoana poate educa ceea ce este în interior ca pulsiune, la supunerea voinței. Dacă din interior pleacă totul, la fel de bine noi putem fi educați și din afară: Când cineva  zîmbește, întreaga structură psihică se reașează armonios, primind un mic boost de serotonină. Când ceva în interior este stimular, viceversa, apare zîmbetul, ca reacție trupească. Cînd cineva decide din afară că vrea să fie normal, prin muncă zilnică la el însuși și psihoterapie, ajunge să -și reașeze identitatea în felul natural biologic, dat de natură. Căci niciun om nu e din întâmplare într-u fel sau altul, fiecare își duce lupta cu sine, în felul său.
 

Lucian Blaga spunea: ”Doamne, nu mă lăsa să fiu niciodată mulțumit de mine însumi”.

  Așadar, libertatea de conștiință poate fi libertate doar acolo unde este conștiință. Unde nu există conștiință, este libertate de viciu, ceea ce se pedepsește de 2000 de ani conform legilor morale, scrise și nescrise ale Omenirii.
Prea complicat pentru politici publice?
Hai s-o dau altfel: Dumnezeu nu face greșeli. Și dacă crezi că face, atunci EL , whatever, nu e Dumnezeu. Dumnezeu nu greșește când pune un bărbat în trup de femeie, sau o femeie în trup de bărbat. Unii se luptă cu tulburările astea, alții le caută intenționat, spre desăvîrșirea viciului care se dorește normă.

 
Ceea ce este împotriva normei dintâi: Legile naturale.
Și că veni vorba de legi naturale, cum e posibil ca o politică globală să militeze pentru  ecologizare, conservare, respectarea naturii, prin măsuri dure de prevenție și stopare a efectelor poluării ,etc., în timp ce, aceiași,  îi învață pe tineri și chiar pe cei mai bătrâni, că naturalul primit trupește nu este realitatea lor.
Nu cumva, ați încurcat borcanele, băieți?
VETO.
Per aspera ad astra

Publicat de

io`HA

o țărancă, vorba aia...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *