Batjocura din social-media și ce mai vreți voi…

Există postări pe facebook în afară de cele cu iz de scandal, batjocură si ocară? Social-politic, zic. Că despre unghii, nu discutăm aici.

Eram pe lungul drum de aeroport când răsfoiam galeria căutând o ilustrație recentă, de care mi-am adus aminte văzând pe stradă oameni cu capul plecat, ce nu se sinchiseau să se dea la o parte la trecerea mașinilor. Stăteau Pe telefon. Sau telefonul stătea pe ei, mai exact. Și  am găsit-o pe asta, poza cu maimuțele si eram gata să o postez pe facebook. Dar apoi m-am oprit, spunându-mi ca nu. Stop. NU Se poate ca despre asta să fie vorba. Sau DOAR despre asta. Chiar dacă adunam mai multe like-uri și împărtășiri decât ar aduna o postare despre sfinți, oameni faini și psihologie, de exemplu, sau despre cum o tânără gravidă a continuat liceul, pana la capăt, in ciuda situației ei de a avea un copil pe nepregătite… !  Am pus telefonul jos, lăsând incă fotografia în așteptare pe micul ecran, și m-am pus, pentru o fracțiune de secundă în locul celui care va vedea splendoarea de postare cu pricina. 

   E Știu că e la modă să îl huidui pe Dragnea, dar am dat un search pe google la imagini cu el și am găsit numai scîrboșenii și mizerii precum astea, alături de dăncilă, firește. Și care-i problema? Păi astea toate nu arată despre cât de rău sau bun e dracnea (opa, uite că m-am lăsat și eu manipulată  ), ci arată nivelul intelectual și cultural al celor care râd încă și fac bășcălie la aceste imagini, fără să cunoască nimic despre scena politică. Faceți mă, mișto de Patapievicie , De Eminescu, de Socrate, de Corneliu Coposu, de Noica, de ce s-a mai citit în România în ultima vreme, în afară de revista kaufland și osho, că pe astea le știm.

Majoritatea nu are niciun argument când îi intrebi DE CE? Așa că o să repete ce au auzit în presă în ultima vreme, împrumutând idei temporare lansate de unii și alții, în spațiul public. Comic si dramă e faptul că noi râdem de noi înșine, și facem caterincă adesea ieftină despre halul în care am ajuns.  Ieftină sau de nivel înalt, depinde de puterea fiecăruia, dar tot caterincă se numește, roadele sunt aceleași. Mie una mi-a fost silă în acel moment chiar și de mine, și am zis că de astăzi nu o sa mai afișez vreo fotografie care să facă batjocură de ceea ce am devenit ca oameni, ca nație, ca popor, ca orice vreți voi. Dar nici să ascunzi mizeria sub preșul roz…

Ai căzut ?! Ridică-te!

Dar nu continuând cu aceleasi tâmpenii care parcă v-a scos pe mulți din bula de confort și v-a așezat într-un rând cu toți proștii. Îmbrăcați la costum și bine  parfumați, mulți pun zilele astea cele mai odioase poze cu dragnea și restul, si caută pe toate căile să frapeze cu frișcă proastă, cu glume de cel mai precar gust, vulgare…de parcă ar fi mai inteligenți și mai culți, prin comparație. Prin comparație cu obiectul amuzamentului imbecil de care dau tot mai mulți dovadă. Nu îi fac odă lui dragnea, dar nici nu-mi etalez ”furia oarbă”, fiindcă din păcate n-o am…

Revin la poza mea cu maimuțele: am decis s-o afișez. Cumva, e mai de actualitate  decât Dragnea. Și deși nu doresc sa rănesc pe nimeni intenționat, m-aș bucura teribil să se întâmple. Că unde rană și durere nu-i , acolo nu-i nici vindecare.Degeaba faceți mulți detox cu legume și apă chioară, sau chiar dezvoltare personală unii, ceea ce sheruiți fără minte, vă reprezintă.

Oare?!

Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)

AnAppetiteforPainting-AtelierMFS53
Un tip solid, la vreo 35 de ani, mai creol. Are suficient păr pe piept încât să spui, popular, că i-a venit mintea la cap. Este încălțat până fix la genunchi cu o pereche de cizme de lac, lucioase, cu toc cui, ascuțit și ascuțite. Negre. Chiloți, de aceeași culoare. Simpli. De apreciat. Deasupra, pe bustu-i deznădăjduit de-o soartă, Continue reading “Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)”

Retrospectiva unei lumi virtuale: istoric de status cu Like&Share.

E foarte trist că amintirile în modernitate se rezumă la niște postări pe facebook. Sau ȘI la lumea aceasta. Am auzit recent replica aceasta ”Mai ții minte când mi-ai comentat la postarea aia, și eu am zis aia?”, și m-a întristat.
Într-o lume în care a dovedi ceea ce ai făcut, citit, like-uit și mai ales postat și fotografiat, au devenit indispensabile supraviețuirii informatice, a dezerta din mediul online a devenit o răzvrătire chiar împotriva propriei condiții, dar mai cu seamă o sfidare pe față a tuturor celorlalți, încă prezenți aici.

Continue reading “Retrospectiva unei lumi virtuale: istoric de status cu Like&Share.”

Învrăjbirea populației: tehnici și tactici de inginerie socială.

E foarte ușor să spui că lumea în general, merită tot răul care i se întâmplă. După o ceartă, o jignire sau o altercație 1 la 1 , orice individ devine cel mai predispus urii. Când cineva ciuntește stima de sine a altuia, pe bună dreptate sau pe nedrept, pe filieră emoțională, ai toate șansele să începi să detești. Însă stima de sine adevărată, reală, nefraudată, nu se rănește atât de ușor.

Continue reading “Învrăjbirea populației: tehnici și tactici de inginerie socială.”

Psihologia și gura lumii: Donald J.Trump vs. Iohannis

   Personalitatea anului în Europa este un tip fără loc de muncă, și care ocazional cere bani pe feisbuc. Are studii minime și cursuri ciupite de ici colo, și actul artistic care l-a consacrat a fost când și-a dat cu cartea în cap la un soi de spectacol modern. Este o persoană oarcum greu de reperat, psihologic vorbind, prin faptul că este lipsită de contraste. Nu are nuanțe. Nu găsim grimase. Nu găsim urcușuri și coborîșuri. Și cumva, tocmai aici e problema.

Continue reading “Psihologia și gura lumii: Donald J.Trump vs. Iohannis”