”Eram tânăr, investeam la bursă, stăteam toată ziua în pat la calculator și mă jucam pe bursă. DUpă un curs care a costat mult, și câteva ședințe cu cei mai importanți specialiști de pe feisbuc, mi-am luat economiile și am băgat bani. E mai greu când nu ai mult, că în fiecare zi stai să te uiți ce iese. Nu e ca la păcănele, acolo scoteai când scoteai, dar nu era problemă dacă nu câștigai. La păcănele nu scoți bani dacă ai mulți bani investiți, dar sunt mulți ca mine, și ni se spune că suntem buni în ceea ce facem. N-aș da regimul acesta comunitar pe nimic”
Vladimirescu, investitor tânăr la bursă.
Creștem împreună! Iar viziunea, modul nostru de lucru și ecosistemul creat ajută mii de oameni, în fiecare lună să devină o versiune a lor, mai bună. Așa promit toți prezentatorii de aplicații, care cred despre oameni, ca și despre ei: că suntem aplicații, pe care dacă le dai ”baterie” sau resurse, pot să faci ce vrei cu ele.
Așa spune cel mai vizualizat anunț pentru o pagină de facebook unde mulți tineri și-au pus banii la comun, pentru a-și asigura îmbogățirea rapidă, și succesul de tineri.
Neavând o profesie sau o specializare onorabilă, cu bani dintr-o chirie, un loc de muncă sau pasiuni care nu au nevoie de dedicare, tinerii sunt buni la tranzacționat, și asta le-o spun chiar angajații lor, alți tineri ca și ei care au luat sfaturi de la cei mai bătrâni. DUpă ce vin de la ce fac ei, se pun la calculator și petrec foarte mult timp, având nevoie să știe când pot să facă tranzacția. Dorindu-și mulți succes dar și fani pe facebook, ei își pun poze frumoase, și au postări în care ne spun că și noi putem să ne îmbogățim rapid, dacă urmăm sfaturile lor.
sub promisiunea unei comunități, cea mai populară promisiune de marketing, și cea mai folosită de către marile companii, firmele și specialiștii promit că produsele lor financiare vor fi bune pentru utilizatori. Și că banii dați pe cursuri de investiție, vor fi cei mai buni. Dacă un produs nu te face fericit, nu contează dacă te face bogat.
Cu o pagină de facebook , o cameră de calitate și câteva haine luate împrumut de la prieteni, citate ale oamenilor de succes și poze făcute, lucrătorii industriei ne spun despre bani și ce fac bani, având ca model postările altor oameni care vorbesc despre același lucru. Nu există competiție, nu există valoare, nu există o meserie onorabilă pe care cineva dintre ei să o aibă, totul este o rezolvare a problemelor pe care nimeni nu le-a avut până acum: tranzacționarea la bursă.
Dacă până acum oamenii au avut case și mașini, libertate și lucruri bune pentru ei și sufletul lor, astăzi, acești tineri entuziaști ai propagan ai comuiățiilor financiar religioase ne spun că trebuie să facem ce fac ei și să băgăm banii să facă bani, si că a cheltui sau a economisi, sau a face lucruri pentru noi este o investiție proastă.
Dacă tinerii care știu câte ceva despre aceste lucruri sunt mai ușor de prostit, cei care nu au nimic de făcut, sau care au bani, nu pot să fie ușor de convins că bogăția și luxul pe care tinerii le pun pe poze, sunt ceea ce chiar bun pentru ei.
Cu o dorință de a spune oamenilor lucruri mari, mulți nefericiți convinși politic că banii sunt un lucru bun, și că noi toți trebuie să îi facem să lucreze pentru un guvern, chiar dacă guvernul ăla e nume de firmă, sunt tineri care ar avea o meserie sau ar fi buni la a ajuta oamenii să aducă valoare în viața lor, nu să facă câteva poze și să vândă cursuri pe care le-au cumpărat.
Maureen, un tânăr fără poză și fără postări, ne spune că vrea să ajute cu oportunități de a ne crește averea, îndreptându-ne atenția către piața de tranzacționare valutară. Nu știm ce este tranzacținarea valutară, dar cu câteva exemple de oameni cu bani care au cumpărat lucruri care nu există și multe date care să arate munca cinstită , oamenii sunt interesați, sau cel puțin cred că sunt interesați. La un salariu minim pe economie de 1200 de lei, sau cu cât rămâne un om după ce-și plătește taxele, banii în USD sau ce se folosesște pentru a face o reclamă ieftină să fie scumpă, sunt chiar ceva. Dacă sunt mulți, e bine. oamenii trebuie să știe că sunt mai mulți care din banii de pâine se duc să investească pe piețe și să tranzacționeze virtual, lucruri și bani care nu există. Analiștii sunt întotdeauna gata să îți răsspundă și să fie acolo pentru tine, în cazul în care nu știi ce să faci. O să-ți spună că ai câștiguri, că dacă bagi undeva și nu altundeva, faci mai mult și dacă faci mai mult ai mai mult. Multul acesta niciodată nu spune ceva.
A spune gratuit ceva ce e despre bogăție, pentru mulți oameni este ceva important.
La piața de babe nu e nimeni atât de important.
Dacă la piața de babe lucrurile sunt făcute să fie normale, și sănătoase, în cazul acestui băiat, discursul este halucinant.
Băieții aceștia vorbesc despre banii ca o baterie, care se încarcă și descarcă după bunul plac, sau după mersul curentului. E bine să știe și alții ce baterie ai, pentru a ști cum să te ajute. În banca de baterii, unde bateriile sunt încărcate de afaceri importante , e bine să ai pe cineva la care să plătești pentru a ți spune unde să dai cu banii. La păcănele, nu avea nimeni acest beneficiu, ceea ce a făcut ca acestea să fie interzise sau demodate, ținând cont că clienții sunt oameni cu facultate, de multe ori. Aceștia, reprofilați pe piețele de capital, și cu o imagine care spune despre ei că sunt oameni de succes, având întotdeauna ceva de spus despre bani, știu ce să spună pentru a face clientul să joace la păcănele. Fericiți că online-ul nu are problemele pe care le aveau la păcănele, când lumea îi vedea și putea să spună despre ei dacă au sau nu succe, dacă sunt ce spun despre ei că sunt sau dacă cursurile lor au valoare.
Neavând ce să spună despre bani, cei mai mulți se duc atât de nefericit spuându-ne despre bateria de telefon, și că ei sunt băieții care te ajută să ți-o încarci. Nu contează ce faci pe telefon. Nu contează că nu faci nimic toată ziua, veniturile pe care o să le vezi, sunt mari ca și investiția ta. Mult e mult pentru oricine.
Având modelul reclamelor ieftine care trebuie să convingă mulți oameni de ceva, și discursul acestor băieți trebuie să fie deștept, să ne facă să credem că fără ei nu avem bani, sau că ei sunt agenții cei mai importanți în afacerile pe care le reprezintă.
Mulți dintre ei neavând mașini, vorbesc despre ei ca despre copiloți care îi ajută pe oameni să îi ghideze. E normal să aibe nevoie de ghidare, ținând cont că piețele sunt mai grele ca la păcănele. Aici trebuie să urmărești bârfe, să vezi ce face vecinul și să fii atât de deștept încât cineva să-ți spună ce să faci cu banii tăi.
Ceva mai important decât agenții piețelor care nu există, (nu sunt babe acolo și nu se vinde nimic) sunt aceste anunțuri care au pus românii să se întrebe dacă nu cumva trăiesc comunismul lor. Când tovarășul ne spunea că împreună facem, și împreună facem, tot așa și aceste anunțuri ne spun că ”uniți”, cu banii puși la ciorapul cel mare al statelor dezvoltate (care au piețe, nu tarabe ca noi) ne pot îmbogăți. Sau ne pot salva țara de la sărăcia care n-a exista niciodată mai mult decât ne-au spus ei. Anunțul publicitar ne spune că dacă investim în acțiuni, (nici asta nu spune) la Transelectrica, avem câteva salarii minime pe economie. Nu se știe pentru cât.
Spre deosebire de agenții care îți scriu mult și îți explică cum telefonul rămâne baterie și pentru asta trebuie să le dai lor bani,
aceste anunțuri sunt neimportante. Niciun atac la siguranța națională.
Ținând cont că facebok știe la ce dai clik și în funcție de asta îți arată reclame, acestea sunt mai puțin fericite și ne spun că suntem deștepți dacă ne automatizăm veniturile. Ce înseamnă asta?
Că dacă un salariu este investit la bursă, este câștig garantat, și veniturile sunt garantate, pentru că nu mai trebuie să muncești. Muncesc banii pentru tine, agentul pe care îl plătești pentru că a scris o postare despre telefoane pe facebook, clipurile video făcute cu gadgeturi scumpe, în care ți s spune că ce ai acum nu e bine, și că poți avea mai mult, peste câteva zile.
Evitarea taxelor în țară este un lucru pe care îl rezervăm specialiștilor.
Sau cum să te îmbogățești fără să cumperi nimic.
Și cum babele din piață au bani din ce în ce mai mulți, pentru că nefericiți de soarta săracilor la costum, care tranzacționează ieftin în aplicații, au spus că trebuie să fim ca ei. Dar nimeni nu a mai vrut.
“Cand mergeam in oras, puteam vedea multi membri ai religiilor incercand sa isi vanda marfurile si propaganda catre orice client. Daca pe atunci, oamenii erau nefericiti dorindu si libertate de alegere dar si exprimare libera, azi, intalnim aceiasi angajati, numiti freelanceri, ai industriilor money , care la fiecare firma Si magazin au cate o ofertă gratuita pentru a te ajuta sa faci milioane de lei. Doar vroiau de la tine sa le iei o pâine. Eu sunt pasionații societăților secrete, oameni care n au iesit niciodată din dormitorul lor puber pana acum”.
“Investitiile la.bursa sunt lucrul lor preferat. Cunoscători ai sporturilor de “cum sa faci bani fara sa faci nimic” sau “cum sa fii cel mai bogat intre prietenii tai saraci”, baietii acestia lucreaza zilnic pe net pentru a ne aduce îmbogățire rapida, si cateva sfaturi de la cei mai importanți.
“Imbracati cu singurul lor costum platit de ei vreodata, isi fac selfi uri la masinile.scumpe ale oamenilor pe care ii urmaresc. In online. Investiile lor sunt “cum sa faci poze cu mașinile altora” si cum sa” ai succes fără sa sa bagi bani ” si cum sa vinzi si cosurile de pe tine, ca sa le explici prietenilor mai saraci de ce sa cumpere un “PFCNT de la.tine ( produs financiar care nu exista),
Pasionați de crypto si lucruri care nu există, chiar daca noi toti ceilalti stim despre ele din copilarie…si tot nu le am vandut politicienilor la vreo bursa… baietii cu costume scumpe si fotomodelele de net, ne arata ca succesul, ca si îmbogățirea rapida, e la un click distanta dar si la câteva ore de stat online. Cu doar câțiva lei ,cat costa abonamentul de internet, orice tânăr care vrea sa “joace la bursa” este asigurat de stat si institutii, ca nu e sanatos la pacanele.
Statul se implica si el. Fan al.concurentei, a interzis reclamele la pacanele si a angajat oameni, care vor bani sa si plătească comisioanele la banca ( de la care au pleca) pentru a le.vorbi tinerilor despre cat de important este sa…investești la bursă.
Pachetele pentru tineri de la bănci contin intotdeauna un bonus de investitie, ghidul de ce sa faci.cu banii pe care nu ii ai si terapie de grup in cazul in care vrei sa gandesti pt tine, nu ca ceilalti
Comunitatea sponsorizata de reclame cu banii statului, ne spune ce e bine sa cumpărăm si ce nu, cu cat a crescut terenul ( pe planete despre care nici biblia nu a scris) si ce sa faci sa faci bani, investind.banii altora ca sa ai bani pe care nu ii poti folosi niciodată.
Si ca orice marketing care se respecta, se asigura ca are intotdeuana un produs. Cu o aplicatie care ne spune”cum sa iti denumesti firma “, produsele bancare au luat pe rand nume de viermi, omida, căi si portaluri ieftine, pe care nu le mai folosesc, incercand, ca orice bun vânzător de umană, sa ne spuna ca produsul lor e bun. Produsul lor bancar.e bun. Si daca nu te convinge sa cumperi pt a ti asigura “o lume”, iti vor spune că stiu ei guverne care nu te ar vrea liber. Falsa promisiune e ca falsul salvator. Investiți aici ca sa scapam de investitori. Ei sunt comunisti… nu noi”
Xomunismul digital este tot mai intalnit in lumea antreprneoriala. In lipsa unor zpecializari si meserii respextabile, antrpenrorii muncesc mult pentru a si vedea visele (haluci si psih) împlinite in aplicatii la care plătesc bani grei. Cat a crescut cat nu a crescut, cine detine si cine nu, si ce face vecinul de inca nu a dat si el clik, ca cei mai multi primesc câțiva lei cand inscriu pe.cineva. bani de o shaorma, la care antrpenrorii industriei cripto si îmbogățire rapida tin. Totul trebuie valorificat. Obsedati de aplicații, se incurajeaza reciproc si se penalizeaza ori de cate ori cineva iese din norme. Mai mult sau mai putin, mai bine ca altul dar nu cumva sa isi cumpere unjl.dintre ei un costum. Modelul antrpenrorul al industriei ne aduce aminte (nostalgicilor) de comunismul românesc, imposibil daca nu greu de făcut, dar care iată, posibil acum datorita antreprenorilor care si au pus nefericirea in slujba comunității, făcând banii sa faca bani. Si cam atât.
Industriile se tranzacționeaza la bursa, stirile se închid, onlineul este tranzactionat la piața, lumea se teme sa nu usi piarda nft urile in timp ce.la caserie cineva ne spune că trebuie sa fim la banca lor pentru a putea cumpăra produse. Antrpenrorii aplauda, innsfsrsit pentru ei e o lhme corecta si nu mai trebue sa stea la case atat de mult. Sunt săraci, lihniti, lipiti si nu au nimic in coș. Si l.au tranzactionat si pe ala la bursa. In Romania numai e ok.
“Sub falsa promisiune a unei salvari de evaziunii fiscale, specialsiti pe care nu ii cunostea nimeni, luati pe nimic din posturi de IT si alte posturi unde nu este necesara parcurgerea unor teste, ne spun că cei care au probelme cu AI sunt cei care au probleme cu afaceri”
Introducerea sistemului RO e-factura este doar primul pas pentru rezolvarea evaziunii fiscale din țara noastră, spune Adrian Codrilașul, vicepreședintele CFA România, care se bazează pe inteligența artificială pentru a combate problemele care până acum au fost și sunt rezolvate de către oameni. Cu foarte multe diplome și om de specialitate în domeniul său, ca mulți alți specialiști români luați din funcții de IT-ști la corporații, unde nu era nevoie de acreditare pentru opinii, Adrian Codrilașul crede că inteligența artificială poate rezolva probleme pe care până acum, specialiștii le rezolvau doar pentru avea un salar.
Acest lucru se reflectă în multele companii de IT care au dat faliment în ultimii ani, și ale căror vânzări și reputație sunt tot mai slabe de la an la an. Sătul de salariu și probleme pe care acești specialiști nu le-au putut rezolva, în funcțiile statului, aceștia ”pariază” pe inteligența artificială, încercând să tragă statul în același faliment pe care l-au generat ei, în companiile din care au fost dați afară sau s-au reprofilat.
“Nestiind ce firme sa închidă si cum, pentru a servi mai bine marilor corporatii, anaf, sponsorizata de patroni din alte țări, încearcă digitalizarea”
Cu o pasiune cunoscută pentru străini și ”orice e mai bun decât în România”, specialiștii aduși din corporații pentru a ”face treabă” la ANAF, ne spun, arâtându-ne exemplul lor, că afacerile românești sunt slabe, că românul e o problemă, și că doar ei, neavând nicio cauză socială, familii și copii de hrănit, nicio datorie la stat și nicio firmă sau ceva succes în antreprenoriat, știu mai bine cum se fac afaceri în România.
De la babe arestate pentru un ou, la tarani cu afaceri care au avut conturile blocate ca nu si au declarat subventiile la banci, specialiști precum Codrileanu ne spun că cel mai bine este să digitalizăm industriile țăranilor și antreprenorului român, pentru a fi mai ușor pentru ei să muncească.
”nu stăm toată ziua să mergem la firme, nu ne merg bine site-urile create de noi, după cum vedeți și e-factura este cu multe probleme”. Am încasat mulți bani pentru aceste lucrări și nici acum nu ne putem explica de ce sunt aceste probleme.
Proiectul anaf este cu siguranta unul ambitios, nemaiintalnit in istoria moderna, decat atunci cand a fost comunism.
“Plictisit ca nu aveade lucru la corporație, angajatii mai multor firme de IT Care au dat faliment, au fost adusi in functii la stat” acestia nu apar la tv deoarece nu le place cum arata, nu sunt niciodată frumosi si aratosi si le cresc urechi cand vorbesc despre munca lor”.
”M=au rugat cei e la wall street să le dau o poză. Singura în care nu cădeam de pe scaun era cea decupată când stau la calculator. ” MI-e rușine săle arăt oamenilor că nu sunt ca ei. Mă îmbrac prost, am urechi decupate.”
“Nu e despre bani,nu a fost niciodată. Noi, IT istii suntem pasionati de acest domeniu, atat de pasionati incat lucram si gratis pentru a pune in România un proiect ambitios cum este cel al contro scuze..al comu.. al digitalizarii afacerilor…pardon…al digitalizarii anaf. Dormim la serviciu de multe ori si urmarim parerile babelor, si atunci uneori venim cu un articol in care nu ne interesraza ce spun oamenii culti si inteligenti din Romania ci ce spun cei religiosi de care ne temem”.
Sătul și de obligația de a nu avea o femeie alături sau o specializare respectabilă, specialistul în e-commerce, Adrian Codrileanu, spune că are nevoie de multe date pentru a vedea ”date cu privire la toate tranzacțiile care au loc în economie. ANAF va avea acces la toate facturile plus toate tranzacții, apoi ar putea să vadă unde există risc de evaziune fiscală. Le spunem că vor avea nevoie să obligăm firmele să monteze camere video la casă, pentru a fi siguri că nu există niciun risc de evaziune fiscală. Este gândit bine, dar nu este suficient să avem datele, ci mai avem nevoie de un sistem care să coreleze aceste date. Ne gândim și la agenți de-ai noștri care să se angajeze benevol la firme. Cum am făcut GDPR_ul, și am obligat firmele să plătească un agent de-al nostru, să le spună oamenilor că datele lor sunt în siguranță, și să ni le trimită nouă fără acordul lor, putem și acum. Va mai trebuit un sistem AI care să dea semnale unde este risc de evaziune fiscală pentru ca ANAF să meargă în control. Problema este implementarea”, explică Adrian Codirleanu, nostalgic după perioada comunismului, despre care ne spune că îi place.
„Un sistem cu inteligență artificială poate arăta unele stegulețe roșii unde trebuie controlat, dar acest lucru necesită timp, nu va începe să producă rezultate imediat. Mai sunt ameni care știu ce înseamnă aceste stegulețe roșii. Trebuie să scăpăm și de ei. Niște sisteme care trebuie implementate: sistemul care să colecteze datele și să le analizeze și de abia apoi să producă efecte – amenzi și încetarea evaziunii. Încetarea acelei persoane de a mai putea face afaceri. Cu presa am reușit să mai ascundem în algoritm unele știri precum aceasta, când vine vorba de ANAF, nu ne putem ascunde. Și atunci trebuie să spunem că este bine pentru stat. Digitalizarea ANAF nu va aduce acum beneficii, decât să sperie pe cineva, știind că datele sunt stocate undeva”, a declarat Securist Codirlașul
El spune că Companiile din AI își iau ușor tălpășița către Statele Unite pentru că acolo găsesc sprijin și se pot dezvolta, conform lui Adrian Codrilașu. Efectul acestor reglementări se transpune direct în dezvoltarea economică a celor două piețe: dacă țările europene ar fi state din SUA, multe dintre ele ar face parte din grupul celor mai săracite țări, din cauza restructurărilor care au loc din cauza AI. După ce am fost concediați de aceștia, încercăm să obligăm oamenii statului la acest sistem care să îi ajute și pe ei să facă față la probleme care nu au existat niciodată.
Mituri străbune și practicile spirituale oculte în turismul din Polovragi
Nu de puține ori ne bucurăm să revedem tradiții străbune și spiritualitatea româneacă în forma ei cea mai bună, prezentată profesionist și cu strictețe în promovări sau în pensiuni turistice și alte forme de cazare din zonele de mare însemnătate culturală.
Un astfel de loc minunat este Polovragi.
Plin cu legende și tradiții, unele de-a dreptul binecuvântate de Dumnezeu, altele, mai puțin onorabile și care nu reprezintă nimic din sfințenia și bunătatea poporului român, mai cu seamă a locuitorilor băștinași din Polovragi
Să trecem pe scurt în istoria acestui loc binecuvântat.
La Polovragi, trebuie să umbli cu sfială și luare aminte. Și să nu credeți că ar fi vorba de vreun ordin omenesc, deși mulți ne-ar putea face să credem acest lucru. Dar este chiar pe locul sfânt al bătrânilor geți și al primilor pustnici creștini. Tot aici se află cel mai vechi complex construit, Biserica Adormirea Maicii Domnului. un loc creștin de mare însemnătate istorică și spirituală, la care turiștii, mai mult sau mai puțin interesați de ortodoxie, vin în pelerinaj.
Polovragi este un sat cu o istorie deosebita, cu elemente istorice de o deosebita valoare, care va ofera o imagine asupra judetului Gorj. Pe lângă tradițiile reale, aici putem regăsi și personalități de mare însemnătate care au apărat plaiurile, persoane a căror dezvoltare morală și spirituală nu poate concura cu nicio personalitate modernă a dezvoltării personale. Amintim de Crucea Căpitanului Ursache, pe un vârf de munte, care spune povestea mai puțin știută a unui vătaf din plaiul Novacilor, ce a condus obștele și a asigurat paza zonei, în urmă cu peste 300 de ani.
Aici, în Polovragi, oamenii de bine conduc afaceri de familie minunate, care onorează cu sfințenie tradiția, fără ca aceasta să pară plictisitoare. Tradiția gorjeană este reprezentată frumos în pensiuni și locuri culturale, chiar și în restaurante amenajate în stil tradițional, unde oaspeții se simt bine primiți. Fără cerințele moderne de lux cu care suntem obișnuiți la oraș, cazările, puține de altfel de foarte bună calitate, se întrec în a realiza activități tradiționale pentru turiști, prin care să poziționeze cultura și arta strămoșească, mai departe.
Meșteșuguri și abilități din tată-n fiu.
Tot aici au loc ateliere și sărbători tradiționale, în care sunt prezentate produse artizanale și meșteșuguri care păreau a fi uitate. Prin specialitatea și dedicația centrelor culturale, au loc expoziții, prezentări artistice, și alte activități pentru adulți și copii, menite să întregească comunitatea și să păstreze obiceiurile, nu doar ca formă de divertisment ci ca o mărturie a tradiției celor vii.
Și ca orice alt privilegiu de a fi parte din tradiție, iată că n-am scăpat de dușmani nici acum, sau cel puțin încă bântuie, cum bântuiau odată, conform mărturiilor străbunilor.
Aflată la distanță, stă mărturie mai bine spus, împotriva mărturiei creștine, o căsuță răsturnată, devenită în scurt timp, în mod abuziv spus o atracție turistică, având ca obiectiv atragerea celor mici. Aflată lângă o pădure colorată, o pădure suferindă care s-a lăsat vopsită în culori stridente și vulgare, căsuța răsturnată prezintă ceea ce Biblic aflăm sau chiar din cântecele străbunilor, declarația de nesupunere față de normalul, firescul și frumosul lumii. Am putea spune mai direct, că această realizare este preferata vrăjitoarelor, de altfel legendele și poveștile străbunilor precum și scrieri importante spirituale, ne spun de-a lungul vremii, cum copiii erau atrași cu dulcegării și lucruri colorate, spre ascunzișurile sau mai rău, tenebrele spirituale ale unor femei, cunoscute ca vrăjitoare, sau am putea spune chiar moștenitoarele acestora. Un astfel de business deși poate părea inofensiv, are, conform analizei specialiștilor noștri, tot ceea ce emană, face și pregătește o vrăjitoare pentru a-și obține prada, în cazul de față, copiii. Vampirismul, o practică răspândită în cultura modernă, povestită și explicată deja în cărțile și tratatele de spiritualitate, este cea mai mare formă de a fura energie, iar cea mai demonică formă a acestei vrăjitorii o reprezintă furtul energiei copiilor. Lângă căsuța răsturnată, se află și casa vrăjitoarelor, iar pădurea, care fără culoare ar putea părea înspăimântătoare, ar fi fost primul semnal pentru ca oamenii să se îndepărteze de acel loc. Așa se face că a fost vopsită în culori stridente, pentru a părea prietenoasă. Sau poate pentru a reduce la tăcere natura, care de pe vremea străbunilor, ne avertiza cu privire la eventuale pericole pe care oamenii, de-ai locului sau nu, mai ales cei buni, le puteau întânlni pe drum.
Afacerea merge destul de bine, această ”atracție” fiind prezentată ca fiind un loc cu tradiție, ba chiar este recomandat pentru cei care doresc să vină în pelerinaje. Câteva pensiuni, prietene ale acestei căsuțe răsturnate, poate chiar și prietene sau prieteni cu cei care și-au mutat tenebrele în plaiurile binecuvântate, chiar recomandă vizite la acest loc, unii sperând că vor atrage mai mulți turiști, neștiind cum altcumva să o facă.
Nu știm însă cum se au Biserica și Maica Domnului cu aceste afaceri care nici măcar nu copiază, ci reprezintă întru totul activități oculte și alte lucruri vrăjitorești. Nu știm însă ce părere au polovrăgenii, așa că am intervievat pe câțiva dintre ei, pentru a vedea părerea lor. Anonimatul a fost necesar, din considerente personale.
”la noi Biserica e sfântă, iar Biblia condamnă vrăjitoria sub orice formă. Acuma dacă e un business, cu atât mai grav, nu te costumezi în diavol și susții că faci asta ca să faci bani”, tanti Maria, proprietară pensiune Polovragi
”Nu cred că oamenii știu ce e acolo, deși ne-au întrebat unii despre acel loc. Din credință și frică de Dumnezeu, dacă noi nu ne lăsăm copiii să meargă acolo, nu le spunem nici turiștilor despre acel loc, și nu ne deranjează.” Domnul Cristian
”Am tot auzit de acest loc și nici să mă plătești nu m-aș duce. Bunicii și străbunicii noștri au fost creștini și de multe ori au avut de-a face cu vrăjitoarele. Vărjitoria era o practică la noi în sat, dacă vă uitați multe femei sunt descendente ale acestor vrăjitoare. Noi ca și reprezentanți ai tradițiilor ne dezicem de aceste apucături, nu poate fi vorba de distracție în așa ceva, Domnul să ne apere”.
Dorind să avem și o părere a specialiștilor, am luat legătura cu doamna P. ,reprezentantă în studii de arheologie și spiritualitate, membru al Asociației care reprezintă tradițiile din județul Gorj în țară și peste hotare.
”Niciodată un business nu este ceea ce pare. În spatele dorințelor multor antreprenori se pot ascunde de la nevoi de bani, la nevoi spirituale. A susține că această afacere nu este necurată sau că are de-a face cu tradiția românească, sau că măcar are o componentă spirituală, este o mare blasfemie. recomandăm specialiștilor să analizeze energetic zona și să arate tuturor celor care încă susțin că e doar o afacere, că acolo calitatea energetică este mult sub nivelul ”decent” și prin asta, noi specialiștii ne referim la nivelul la care cineva poate fi sănătos moral și spiritual. Mi-a spus o doamnă că a venit de acolo cu copilul plângând, au avut coșmaruri și nu știa de ce. În urma acestor mărturisiri, ne-am sesizat și am zis că merită să știe oamenii adevărul. Sigur că oamenii care sunt mai apropiați ai acelor vibrații nu vor avea nimic de spus, însă copiii trebuie păziți de asemenea reprezentări ale iadului, mai mult cu cât acolo am înțeles că se și mănâncă și se practică ritualuri destul de urâte.”
Deși nu ne dorim să promovăm tradiții care nu sunt tradiții și nu au nicio legătură cu tradițiile poporului român, cu atât mai mult cu cât în Polovragi și nu numai, locuitorii știu mai bine ca oricine despre poveștile care s-au creat, și mai mulți, afirmă cu mândrie valorile spirituale românești, cele aflate în slujba binelui și a lucrurilor sănătoase, firești și normale, și se dezic de orice practici vrăjitorești. În fond, au făcut-o și străbunii, au făcut-o și cei care au ctitorit obiective turistice, de pe urma cărora beneficiază financiar chiar și polovrăgenii.
Când m-am angajat în IT, mi s-a spus că IT nu este doar despre cifre și litere înșirate, că o să fie bine și e o meserie de viitor, care îmi va asigura câștiguri financiare. După câțiva ani petrecuți în câmpul muncii, mai bine zis de lucrător, am zis că e momentul să spun colegilor și nu numai, care-i treaba cu industria.
Mi s-a spus că nu am nevoie de facultate și nici de zile de studii și formări, deși am terminat o facultate de specialitate, și sunt inginer de profesie, IT ul a fost oarecum un domeniu potrivit pentru mine, chiar dacă nu am avut nici un curs în domeniu.
După primele luni, începuse să fie satisfăcător și în afară de multe zile petrecute la birou peste program, n-am simțit că aș fi vreun nefericit profesional sau că duc lipsă de un salariu. Apoi, am început să investesc în dezvoltarea mea personală, să am mai multă grijă de mine, iar compania și ea ne susținea cu diverse cursuri, afirmându-și mândria față de noi ca și angajați. În toate articolele din presă veți putea citi despre cât de multă libertate este în companiile de IT și cât de fericiți sunt angajații, respectați în societate și având salarii mari.
În fiecare an, o mulțime de joburi și oportunități de dezvoltare de softwareuri și aplicații, atrag prin anunțuri de angajare care mai de care mai creative, care le spun angajaților despre cât de bine și confortabil este să lucrezi cu ei. Pe lângă asta, în societate, IT ul este destul de respectat, iar softwarerurile și aplicațiile sunt bine văzute, fără însă a se discuta și despre lucrurile care nu se spun, dar pe care noi, cei care lucrăm zilnic cu astfel de lucruri, le cunoaștem. Când nu prea știi încotro s-o iei profesional și vezi astfel de anunțuri, este destul de ușor să crezi în ideea de succes, însă multe sunt doar ambalaje. Anunțurile în domeniu sunt de nivelul ”merge și fără studii”, ”merge și fără diplomă”, lucru care ne-ar putea face să credem că nu ai nevoie de cine știe ce cunoștințe, deoarece multor companii nu le plac angajații care subminează autoritatea. Se face mișto de patronii români că ar fi nesimțiți, sau având aere de superioritate, dar când trebuie să treci pe la o grămadă de mese neprimitoare, pe care stau grămezi de lucruri inutile pentru a spune o părere, iar apoi ești trimis pe aplicații, unde nu îți răspunde nimeni, asta este considerat respect. Ceea ce companiile acum fac cu oamenii, prin impunerea tehnologiei și a automatizărilor, în opinia publică, în IT se întâmplă cu noi aproape zilnic. Credeți că suntem fericiți? Uitați-vă cum ne îmbrăcăm. Unii dintre noi nu ne spălăm cu zilele, prea obosiți să mai facem ceva după muncă. Sex? niciodată. Seriale ieftine cu abonamente la fel de ieftine? bineinteles. Sex de proastă calitate? tehnologia aici nu ajută. veganism forțat de dragul de a părea că avem grijă de noi? Ne-ar marginaliza colegii. Discuții despre nimicuri doar ca să nu stai la țigară singur? Sală ca să părem bărbați? Dacă n-am fi izolați psihologic și amețiți cu aplauze false că am fi buni la ceva în afară de a avea un salariu respectabil, nici sala n-ar ajuta. Uneori mai dăm de câte un material de dezvoltare personală de calitate, pentru că majoritatea ne sunt impuse de către manageri. Nu e nimic respectabil în profesia mea, în afară de salariu. Însă pentru că am văzut multe postări de dezvoltare personală de la oameni care au timp și împlinire să se ocupe cu așa ceva, respect lor, știu că oamenii trebuie respectați pentru ceea ce sunt ei nu pentru salariu sau pentru autoritate care abuzează de legi sau plătesc politic pentru a impune produsele. Când o firmă are contract cu statul, nu e normal, dar când o companie IT impune produsele sau impune în mod nenatural obligativitatea folosirii produselor, cum se numește? Dacă mâine o companie decide că meseria de casier trebuie să dispară pentru a-și impune produsele, nu poate fi vorba despre evoluție ci despre impunerea tehnologiei, ori eu ca angajat IT în mediul privat, consider acest lucru un abuz. Cu ce e mai respectuoasă meseria mea decât cea a unui soldat care invadează o țară și distruge viețile omenești? De ce aș fi eu, ca și angajat al unei companii IT care fabrică anumite aplicații și softwareuri pentru a marginaliza meserii și oameni și a susține că ne face un bine, invadându-ne bunăstarea în care stăteam bine până acum? Dacă invadezi o țară și furi zâmbetul unui copil lăsându-l pe drumuri, și acest lucru este condamnat de către societate, cum pot eu, angajat în IT, lucrând la proiecte dăunătoare și care au invadat libertatea oamenilor, să am pretenția de a fi scutit de impozit? De ce aș fi mai presus de lege? Doar pentru că am un salariu mai bun? Nu cred că suntem atât de cocalari, încât să fim guvernați de nevoi financiare, fără să ne gândim dacă ceea ce facem ne împlinește, ajută, este normal.
Am mai citit însă ceva pe feisbuc, la un coleg care are mai mult timp ca mine să se ocupe de lucrurile care contează.
”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos”.
Nu știu cine a zis-o, dar mi-a plăcut și cred că este ceea ce avem nevoie să știm.
Softwareuri și aplicații despre care se spune că ar fi atât de necesare.
După scandalul cu caserițele și având dese cunoștințe care au început să aibe probleme la locul de muncă din cauza roboților sau software-urilor care încercau să le fure treaba, am stat să mă gândesc dacă acest lucru are legătură cu ceea ce am realizat și eu și colegii mei, în cadrul companiei.
Știm că în ultimii ani, industria de software și servicii IT a crescut mai rapid decât economia națională, având un ritm de creștere de peste 15% pe an. Într-o țară în care oamenii țin la ceilalți oameni și le pasă pentru locurile de muncă și nu doar atât, pentru profesiile celor mai mulți, eu ca și angajat, am stat să mă gândesc foarte bine dacă meseria mea aduce un folos societății, ținând cont că am lucrat pe unul dintre proiectele care a realizat casele self pay, în urmă cu ceva vreme, iar acum, se discută despre proiecte prin care datele sunt folosite pentru a gestiona și restricționa anumite servicii și chiar cumpărături, ori acest lucru, dacă stai să te gândești, înseamnă puțin restrângerea libertăților noastre.
Deși ar putea fi văzut ca un scop bun, dar mai mult ca o idee despre care nu știi nimic, sau nu ți se spune, sau unii sunt prea orbiți de entuziasm ca să îi vezi rezultatul, acest lucru le-a plăcut și colegilor mei, până zilele acestea, când văzând anumite opinii și ceea ce au spus tot mai mulți casieri, am zis că nu se poate să fie vorba doar despre așa ceva. Spun asta în condițiile în care managerii alături de care lucrăm sunt foarte entuziasmați de produsele și softwareruri de acest fel. Deși nu ne înțelegem aproape deloc bine și uneori am senzația că fac parte dintr-un mediu inuman, lipsit de empatie și toleranță față de ființa umană (în vremuri aglomerate, aveam program fix de masă și programare de ședințe în care nu aveam voie să vorbim decât urmând anumite reguli și subiecte de discuție cu privire la proiect), însă aceste lucruri fac parte din rutină. Și totuși, acest entuziasm mă sperie uneori, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat în cazul casierilor, iar dacă în alte țări, oamenii își permit un job, la noi lucrurile nu stau chiar așa ușor, pentru că nivelul de trai este mult mai scăzut, așa că ducem lipsă de joburi pentru oameni fără studii.
Mai mult, în ultimii ani, s-a promovat mult ideea de anajgare a persoanelor cu dizabilități la caseriile hipermarketurilor, precum și joburi pentru tineri, part time, bazat pe nevoia lor de a -și câștiga un salar făcând un lucru nici greu nici ușor, dar unde sunt potriviți datorită abilităților lor în lucrul cu oamenii, a amabilității și acelor lucruri care mie și colegilor ne fac ziua mai bună, după o zi de lucru la birou. Noi avem zile că nu vorbim cu nimeni. Să nu credeți că suntem clienții aplicațiilor, poate apreciem mai mult lucrurile normale, la noi toată lumea e atât de rece și impunătoare, ai zice că oamenii ăia nu-s fericiți că lucrează acolo. Dacă ai ceva de transmis, ești trimis pe aplicație. Dacă ai mesaj pentru HR, ești trimis pe aplicație. Acolo de multe ori sunt probleme și nu poți să spui ce te doare. Și poate că nici nu au cum să fie fericiți, deoarece e mai greu la noi cu împlinirea și cu sănătatea. Colegele sunt cum sunt, nu e cazul să susțin lucruri pe care toată lumea le știe, iar acest lucru se reflectă în calitatea relațiilor și în societate. Și asta îți dai seama după ce citești puțină dezvoltare personală și începi să faci lucruri raportat la tine și la ceilalți, dintr-un mod mai puțin intruziv, fără a impune anumite șabloane sociale a căror date financiare îi dau pe spate pe cei mai mulți. În IT, singurul câștig sunt banii, dar după program prelungit, nu prea ai pe ce să îi cheltui și nici nu te bucuri de viață. Distracțiile cu care ne lăudăm, atât eu și colegii, sunt trecătoare, ne ajută doar să facem față la o nouă săptămână de lucru, apoi ne punem zâmbetele impuse de companie, și facem ce zic ei că ne place. Apoi ni se spune să cheltuim salariile tot pe aplicații, lucru care nu ajută pe nimeni. E mai multă promovare pentru job decât frumusețea jobului.
Când lucrăm fără să știm la experimentari cu scopul de a produce schimbari sistematice asupra noului contract social care guverneaza viitorul muncii, prin introducerea unei etichete locale care sa actioneze ca instrument financiar… spuneți voi ce părere aveți despre asta. Pentru omul de rând, se prezintă ca fiind ”un mediu mai sigur la cumpărături” sau ”uită de grija mersului la cumpărături”, ”uită de grija de a avea o relație”, sau ”fii smart și stai pe canapea toată ziua”, plătind abonamente unor aplicații care nu aduc beneficiu. Sigur că mersul la psihoterapie și psiholog pentru cei mai mulți poate fi cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla, după o săptămână de nevorbit la job, în care ai de-a face doar cu aplicații și mesaje care îți transmit că ești prost, idiot, că nu te descurci cu aplicația, sau că ne pare rău, nu este disponibil. Nu mai zic de clasicele ”cu ce te putem ajuta”. Nici măcar persoanele cu dizabilități nu s-au simțit atât de marginalizate vreodată, cât ar trebui și suntem, pentru aceste lucruri, despre care se spune că ”ne fac viața mai ușoară”.
O altă problemă este relația cu mediul politic, pe care compania noastră l-a avut. Am avut câteva proiecte premiate de către ANIS , la Gala IT, însă din discuțiile cu manageri de proiect, multe softwareuri fabricate la noi, se doresc a fi ”îmbunătățite” în alte state, iar apoi vândute statului ca și parte din proiect de robotizare și automatizare, despre care orice companie IT este mândră să vă spună mai multe.
Eu revin la caseriță și întreb dacă acesta este rolul nostru în societate, de a lucra, fie și pe salarii peste medie, la denaturarea lucrurilor care ne plac și care funcționează. Pentru că în hipermarketuri, lucrurile nu mai stau așa cum erau mai demult, când era frumos și plăcut să te afli între oameni, chiar dacă uneori trebuie să aștepți la rând. Noi suntem mereu în grabă, și ni se impune graba sau soluția impusă cu orice preț, deși nu avem nicio problemă cu asta, cei mai mulți. Îmi lipsește caserița la fel de mult cum îmi lipsește mersul la ghișeu, unde dacă întâlneam o doamnă amabilă era bine, dacă nu era amabilă, tot deveneam eu mai tolerant și mai bun. Însă toleranța dintre noi este doar ceva care nu există, tolerăm totul pe feisbuc dar în realitate, nu tolerăm nimic. Izolarea față de ceilalți e singura problemă psihologică pe care o avem, și mai ales izolarea față de noi înșine. Când ești cu gadgeturi și interacționezi cu lucruri inutile, nu mai ai timp de tine. Sedentarismul e boala secolului dar ce bine că avem o aplicație care să ne țină pe canapea în timp ce ne spune câte calorii să consumăm făcând tumbe jignitoare în fața unui automat, pentru a obține mici reduceri. Nu tolerăm un job al unei caserițe pe care oricum o subestimăm, pentru că ne dorim să impunem tehnologie în locuri în care aceasta nu ar avea ce să caute, îngrămădindu-ne la cozi la automate, păziți de paznici. Ce urmează, să fim păziți de roboți? Există astfel de proiecte în IT, să nu credeți că vorbim s.f.uri, vă punem la dispoziție o listă cu toate proiectele din IT care trebuie să vă dea de gândit. În compania noastră, ne sunt supravegheate orele de muncă, și dacă cu omul te poți înțelege, când ai penalizări pentru că ai stat la țigară mai mult, sau ai făcut orice altceva pentru tine, și ți se ia din salariu automat, pentru că asta fac automatizările, fără să ai niciun drept de scuză. Când acest lucru se va întâmpla în societate, și oamenii își vor da seama că IT ul n-a plătit impozit pentru că s-a ocupat cu aplicații pentru o guvernare pe care n-a votat-o nimeni și care nu îți dă voie să-ți cumperi anumite produse numai dacă ai făcut anumite lucruri, veți aprecia mai mult ceea ce aveți deja. O formă de eliberare condiționată, dacă vreți. Aplicațiile la care lucrăm în prezent sunt pentru medicina care dorește să salveze oamenii, considerând că a nu lăsa pe cineva să consume un aliment, este o măsură de prevenție a bolilor. Lucrăm în prezent alături de o companie străină la acest proiect, însă nu de tot proiectul, și nu avem detalii despre ceea ce facem, însă atât vă pot spune. Acum gândiți-vă că mergeți la hipermarket și sunteți obligat să mergeți la case automatizate, care vă scanează medical, și vă spune că nu aveți voie să cumpărați un aliment deoarece vă dăunează. Sau că ați cumpărat prea mult ceva și nu veți mai avea bani pentru seriale. Sau că trebuie să cumpărați prezervative deoarece v-a supravegheat fiind alături de o persoană de sex opus. Sau să primiți amendă pentru că ați înjurat un polițist, în timp ce vorbeați cu un prieten.
Și poate angajații din industrie nici nu știu de multe ori pentru ce lucrează. Noi facem softuri pentru comandă, pentru străinătate, sau verificări ce țin de anumite proiecte, nu mereu ni se spune care este produsul și la ce folosește. Sau mai grav, cum va afecta oamenii.
E ca și cum ai lucra într-o fabrică de arme și ai lustrui o parte, iar o altă companie ar avea anajați care ar face o altă parte, apoi produsul se ambalează ca fiind folositor. În realitate, nu este folositor, deoarece nu există nicio problemă reală, la fel cum nu există problema cozilor la case, acest lucru nu a existat niciodată. Tehnologizarea este o agendă politică și cam atât, nu este o nevoie comercială și nici măcar o nevoie pe piața muncii, nu e o nevoie a oamenilor Asta trebuie înțeles de la cei care lucrează în IT, și care nu pot spune fără să nu urmeze impunerile companiei dacă produsul la care lucrează este util, folositor, sau ajută în vreun fel societatea, sau mai bine zis persoana, și nu doar ne face niște adormiți pe canapea. Sau mai rău, ne face să credem despre noi că suntem eroi, dacă le folosim, în timp ce vedem că aceste lucruri nu lucrează pentru noi și de dragul nostru.
Mi-au spus colegii că li se cere foarte multă empatie față de niște produse care nu ajută și că de multe ori nu știu ce să mai spună despre ele pentru a le face simpatice. Cred că trebuie să fii foarte prost să crezi că e ceva inovație acolo sau sprijin pentru oameni, apoi să vezi că se abuzează locurile de muncă sau să vezi că o firmă îți ia bani automat de pe card, sau că o aplicație la care ai uitat să te dezabonezi ți-a mărit tariful. Nu există așa ceva ca părerea clientului, respectul pentru el. Automatizările în HR fac același lucru, afirmă empatie pentru oameni, iar când ajungi la a-ți spune problema, ești plimbat de pe un site pe altul. Cu ce e asta mai evoluat și respectabil decât a te plimba la un ghișeu? Apoi îți ia ceva până te dezmeticești, experiența a fost mai degrabă una nefericită, neavînd comunicare, nefiind practic implicat în lucruri.
Se câștigă foarte mulți bani, se licitează, proiectele mari sunt finanțate de companii care dețin companii și de multe ori merge pe filieră politică. Site-ul unei primării care a impus verificări automate în trafic și care colectează anumite date își trece datele întâi într-o altă țară și apoi revine cu datele la primărie. Se poate întâmpla orice acolo, dar deși noi cetățenii între noi mergem în colaborări profesionale folosind contracte de colaborare și sau termeni și condiții, în aceste situații nimeni nu poate să garanteze nimic. uneori se încurcă lucruri, mai pică un server undeva , dar nu vei ști, deoarece noi și colegii ne-am ocupat de mesaje gen ”Ne pare rău, serviciul este indisponibil momentant, te rugăm să revii”. Și apoi te trezești fie că nu beneficiezi de acel serviciu fie nu știi ce se întâmplă, dar mesajul pare amabil.
Unicorni. Asta ni se spune că facem.
Se vorbește accelerarea proceselor de digitalizare în economie, dar și în administrația publică, lucru care va genera oportunități pentru companiile din domeniul IT. Încă e greu de crezut cum o aplicație care îți spune o zi bună sau îți face singură anumite lucruri, ne va ajuta să evoluăm ca oameni, mai ales că ne ține mai mult în gadgeturi decât în prezența oamenilor și a lucrurilor care contează. Viitorul sună bine” nu cred că este ceva ce poate fi impus, ținând cont de scandalul caseriței și implicarea multor oameni în a susține meseriile, chiar dacă la automatizări și alte lucruri am lucrat și noi ca și specialiști. Însă nu cred că un tânăr căruia i se spune că robotii sunt ceva cool, își dă seama de implicațiile pe care le poate avea realizarea lui. În unele state, roboții fac muncile oamenilor, nu înseamnă acest lucru o calitate mai bună a vieții, ci o plictiseală socială, o izolare și o marginlizare a ocupațiilor care ne ajută. Să nu -mi spuneți că un automat sau un serviciu self pay este un lucru pe care vi l-ați dorit , sau la care ați sperat, însă știu cu siguranță că ceea ce ne avem de făcut este să ne luptăm pentru a păstra meseriile și a rămâne oameni. Există respect pentru caseriță și există respect și pentru meseriile care se doresc marginalizate. Să nu credeți că un robot va putea să vă facă vreodată o mâncare bună, sau să vă spună că arătați bine, sau să vă facă temele în locul vostru, dacă eu ca și lucrător în IT mi-am dat seama de nefericirea și inutilitatea profesiei, sper să vă dați seama și voi.
